duminică, 29 noiembrie 2009

hpv

Cancerul de col uterin - epidemiologie, screening şi tratament

 

Cancerul colului uterin reprezintă peste 40 % (în jur de 45%) din totalul neoplaziilor genitale feminine.


  Epidemiologie


Cancerul colului uterin reprezintă peste 40 % (în jur de 45%) din totalul neoplaziilor genitale feminine.




Structura Human Papiloma Virusurilor:

1. HPV este un virus ADN dublu catenar, cu peste 100 tipuri identificate
2. Există 30-40 de tipuri cu tropism anogenital:
a. aproximativ 15-20 tipuri oncogenice, din care HPV 16 şi 18 sunt răspunzătoare pentru majoritatea cancerelor cervicale din întreaga lume;
b. tipuri non-oncogenice: HPV 6 şi 11 sunt cel mai frecvent asociate cu condiloamele genitale externe

Factorii care pot reduce expunerea HPV la sistemul imun sunt următorii:
  • nu există fază sangvină a infecţiei (fără viremie);
  • exprimare întârziată şi limitată a proteinelor capsidei virale;
  • HPV nu lizează keratinocitele (deci nu există eliberare de citokine pro-inflamatorii, iar distrucţia tisulară datorată HPV este redusă);
  • E6 şi E7 suprimă activarea interferonului necesară răspunsului imun celular;
  • fără activarea celulelor prezentatoare de antigen (APCs).



Factori determinanţi ai infecţiei cu HPV:

Femei :
  • vârsta tânără (vârful infecţiei 20-24 ani)(1);
  • numărul de parteneri sexuali recenţi şi din întreaga viaţă;
  • vârsta mică la primul contact sexual;
  • comportamentul sexual al partene rului (partenere multiple);
  • fumatul;
  • folosirea anticoncepţionalelor orale;
  • parteneri sexuali necircumcişi.
Bărbaţi: 
  • vârsta tânără (vârful infecţiei 25-29 de ani)(1);
  • numărul partenerelor sexuale;
  • lipsa circumciziei;
  • parteneră sexuală cu CIN.




Factori de risc pentru infecţia geni tală cu HPV:
  • comportamentul sexual (parteneri multipli);
  • tutun;
  • antecedente obstetricale (naşteri multiple);
  • factori nutriţionali;
  • imunosupresia.

Xi&Koutsky (1997) introduc în grupa factorilor de risc şi contraceptivele orale şi marile multipare.

Rolul bărbatului în transmiterea HPV:
- bărbaţii dobândesc şi transmit HPV;
- factorii de risc pentru dobândirea şi transmiterea HPV de bărbaţi includ: vârsta tânără (vârful infecţiei 25-29 de ani), multiple partenere sexuale recente, parteneră sexuală cu CIN, lipsa circumciziei (factor încă discutat).


Abordarea actuală pentru prevenţia infecţiilor HPV:
- abstinenţa totală de la orice contact genital este cea mai eficace metodă de prevenţie a infecţiei cu HPV (practic irealizabilă);
- monogamia mutuală întreaga viaţă; totuşi, dacă unul dintre parteneri nu a fost monogam, amândoi sunt supuşi riscului;
- folosirea prezervativului poate reduce riscul, dar nu oferă protecţie completă; 
- riscul infecţiei cu HPV este redus la bărbaţii circumcişi (discutabil).
Cancerul cervical este cauzat în principal de HPV - tipurile cu potenţial onco genic. Infecţia cu tipurile oncogenice de HPV este cel mai important factor de risc pentru etiologia cancerului cervical. HPV este cauza principală a cancerului cervical. Analizarea a 932 de probe prelevate de la femei din 22 de ţări indică o prevalenţă a ADN HPV de 99,7% în cancerul cervical în întreaga lume. Probele tisulare au fost testate pentru ADN HPV prin 3 teste PCR, iar prezenţa celulelor maligne a fost confirmată pe secţiunile tisulare adiacente.

Grupe de HPV cu potenţial oncogenic:
- potenţial oncogenic scăzut - tipurile 6, 11, 41, 42, 43, 44;
- potenţial oncogenic înalt - tipurile 16, 18, 45, 56;
- potenţial oncogenic intermediar - tipurile 31, 33, 35, 51, 52.
(Lorincz 1992; De Villiers 1997)



Aspecte individuale ale cancerului cervical
Cancerul poate să apară în perioada de afirmare profesională şi familială a femeii (jumătate din cazuri între 35 şi 55 de ani).
Tratamentele pentru cancerele cervicale avansate asociază complicaţii potenţiale, inclusiv infertilitatea.
Calitatea vieţii pacientelor cu cancer cervical este redusă, în special în timpul bolii.

Leziuni morfologice genitale în infecţia cu HPV:
- condyloma acuminatum;
- condilomatoza acuminatum gigant (tumoare Buschke-Lowenstein);
- condylomatoza plană;
- papuloza pigmentată;
- papuloza bowenoidă.
(Gross & Von Krogh 1997)


Screening

Examenul colposcopic
Reprezintă metoda de examinare fundamentală, utilă în investigarea întregii patologii a cervixului, vaginului şi vulvei. 
Colposcopia + examen citologic + histodiagnostic constituie trepiedul de diagnostic în patologia genitală. 
Colposcopia permite identificarea unei patologii aflate sub limita percepţiei clinice (leziunile virale, CIN, CIE, carcinom microinvaziv) pe baza caracterelor tisulare şi histochimice care condiţionează ima ginile colposcopice. De asemenea, apreciază gravitatea leziunilor, permite efectuarea biopsiei dirijate, stabileşte modalitatea de terapie a leziunilor cervicale în funcţie de tipul, topografia şi întinderea leziunii, vârsta pacientei şi dorinţa de maternitate.


Concordanţa dintre imaginile colpo scopice, reflectarea citologică şi substratul histopatologic constituie modalitatea diagnostică de rafinament a leziunilor cervico-vaginale.
Imaginile colposcopice sunt condiţionate ca aspect şi intensitate de o serie de elemente morfologice, dintre care fundamentale sunt: grosimea şi transparenţa epiteliului de înveliş, raportul dintre epiteliu şi stromă, caracterul vascularizaţiei, permiţând evaluarea gravi tăţii leziunilor.
Criterii de apreciere a gravităţii leziunilor: congestia intensă la nivelul stromei subiacente, anomalii în aspectul şi distribuţia vaselor, caracterul polimorf şi/sau asociat al imaginilor colposcopice, posibilitatea de a efectua biopsii dirijate din zonele suspecte.
Colposcopia a fost inventată în 1925, de Hinselmann.
Test screening german utilizat în prevenirea cancerului cervical (Wolfsburg Screening Program)
Germania are una din cele mai mari incidenţe ale cancerului cervical din UE, deşi intervalul de screening este cel mai mic din Europa. Sensibilitatea testelor citologice este scăzută comparativ cu ţările vecine, la aceasta adăugându-se şi un număr scăzut de colposcopişti.
În cadrul programului de screening femeile peste 30 de ani din grupa de risc înalt sunt testate HPV utilizând 
Hybrid Capture 2 (HC2). Femeile HPV negativ cu test Babeş-Papanicolau normal vor fi retestate peste 5 ani. Femeile HPV pozitiv cu test Babeş-Papanicolau modificat (II, III, IV, V) vor fi supuse examenului colposcopic.
Femeile HPV negativ cu test Babeş Papanicolau modificat vor repeta testul Babeş-Papanicolau la 3 luni şi vor fi supuse examenului colposcopic când testul B-P rămâne modificat mai mult de 9 luni sau prezintă semne de CIN 3. 

Femeile HPV pozitiv cu test B-P normal vor repeta testul Babeş-Papanicolau după 6 luni şi testul HC2 după 12 luni. Proiectul de screening a debutat la 1.02.2006 şi durează 5 ani.


EUROGIN 2006 - Recomandări

Organizaţia Europeană de Cercetare a Infecţiilor şi Neoplaziilor Genitale a emis următoarele recomandări cu privire la testarea HPV-ADN în screening-ul cancerului cervical în anul 2006. Utilizarea testului HPV-ADN ca metodă primară de screening este mai eficientă comparativ cu citologia, fapt evidenţiat de numeroase studii clinice. Această concluzie este susţinută şi de International Agency for Research on Cancer. HPV-ADN e mai sensibil decât citologia în detectarea CIN II şi III, astfel încât femeile cu Pap şi HPV test negative pot fi asigurate ca riscul de a nu identifica CIN II, III sau cancerul cervical este de 1/1.000. 
Cancerul cervical este o complicaţie rară a infecţiei cervicale comune cu HPV de risc crescut (HR – high risk). Persistenţa infecţiei cu HPV HR este necesară pentru dezvoltarea, menţinerea şi progresia către CIN III. Majoritatea infecţiilor cu HPV vor regresa spontan fără sechele serioase. Testarea pentru infecţia persistentă cu HPV trebuie să ţină seama de timpul obişnuit de clearance raportat de epidemiologi pentru infecţiile tranzitorii cu HPV (6-18 luni ).
Testarea HPV trebuie să fie realizată cu un test validat clinic pentru a asigura obiectivitatea rezultatelor şi reproductibilitatea lor. Este recomandată tiparea HPV pentru tipurile 16, 18 şi 45.


Femeile trebuie informate asupra frecvenţei şi a naturii benigne a majorităţii infecţiilor HPV.
Testarea HPV ADN folosită în cadrul rezultatelor Pap ASCUS
Femeile cu rezultate Pap ASCUS sunt îndrumate să facă un test HPV ADN.
Cele cu rezultate HPV ADN negative pot reveni la testarea de rutină cu un grad mare de încredere - riscul de a dezvolta cancer este foarte mic (neglijabil).

Doar femeile cu rezultate HPV pozitive necesită un examen colposcopic imediat, deoarece creşte riscul de a găsi faze avansate ale maladiei. 
Prevalenţa HPV ADN este relativ mare în cazul femeilor sub 35 de ani.
Femeile peste 30 de ani care au citologie normală, dar sunt pozitive pentru HPV de risc înalt sunt de 116 ori mai expuse în a dezvolta leziuni de col în comparaţie cu cele care sunt HPV negative.
Valoarea predictivă a detecţiei HPV ADN în cazul CIN creşte o dată cu vârsta în aceeaşi măsură în care valoarea predictivă a citologiei (coloraţie Paps) scade. 


Pre-Test Counseling

Înainte de testarea HPV, clinicianul trebuie să ofere informaţii referitoare la infecţia cu HPV: prevalenţa, infecţia tranzitorie, infecţia persistentă, infecţia cu HPV de risc înalt.
Educarea pacientelor uşurează luarea unei decizii informate, ajutându-le să înţeleagă riscul factorilor care determină cancerul cervical.

Informaţii utile pentru paciente 
  • Cancerul cervical poate fi prevenit - este produs de un virus numit Human Papiloma Virus (HPV).
  • Se estimează că 8 din 10 adulţi vor avea o infecţie HPV într-un anumit moment al vieţii lor.
  • HPV se transmite în cursul actului sexual, chiar atunci când se utilizează prezervativul.
  • Chiar dacă aveţi o relaţie monogamă de mult timp, este posibil să fiţi infectată cu HPV - virusul poate exista în stare latentă în celulele cervicale ani buni (uneori chiar zeci de ani).
  • Deşi infecţia cu HPV este comună, cancerul cervical este foarte rar.
  • Infecţia cu HPV prin ea însăşi nu este o boală şi nu există tratament pentru aceasta.
  • Tipurile HPV de risc înalt se asociază cu cancerul cervical, în timp ce tipurile de risc scăzut se asociază cu leziuni genitale şi tegumentare.
  • Explicarea semnificaţiei testului Babeş-Papanicolau.
  • Explicarea testului Digene HPV: test molecular asistat de calculator, realizat pe acelaşi eşantion de celule cervicale ca şi PAPS (uneori pe un eşantion separat), test ce stabileşte prezenţa sau absenţa HPV de risc înalt.

Post-Test Counseling

Scop: revizuirea informaţiilor pe care pacientele le-au primit deja şi discutarea recomandărilor:
  • Femeile HPV pozitive - necesită colposcopie;
  • Femeile HPV pozitive cu PAPS normal - repetarea PAPS şi HPV ADN Test în 6-12 luni;
  • Trebuie explicat faptul că existenţa HPV nu este un semn de infidelitate;
  • Nu se poate şti de cât timp virusul este cantonat în celulele cervicale;
  • Majoritatea femeilor HPV pozitive nu dezvoltă cancer;
  • Femeile cu HPV de risc înalt în celulele cervicale pentru o perioadă lungă de timp (infecţie persistentă) au un risc crescut de a dezvolta cancer.

Testul de captură hibridă (Hybrid Capture II) HPV-ADN

  • Tehnologia Hybrid Capture II este bazată pe identificarea acizilor nucleici, hibrizi ARN-ADN, prin amplificarea semnalului, folosind chemiluminiscenţa.
  • Se folosesc sonde specifice ARN pentru 18 tipuri de HPV.
  • Dintre acestea, 13 sunt implicate în patogenia HSIL şi a cancerului invaziv astfel: 16, 18, 45 şi 56 în HSIL şi cancer invaziv (potenţial oncogen ridicat), 31, 33, 35, 51, 52, 58, 59, 68 în HSIL, dar mai puţin în cancerul cervical invaziv.
  • sunt concepute 5 sonde pentru detecţia tipurilor de HPV asociate LSIL şi care nu sunt implicate în cancerul invaziv: 6, 11, 42, 43, 44.

Sensibilitate şi valoare predictivă

  • Sensibilitate de 89% în cazul detectării leziunilor profunde sau al rezultatelor Pap ASCUS (comparativ cu testarea repetată Pap, care prezintă o sensibilitate de numai 76%).
  • Sensibilitate de 97% în cazul combi nării Hybrid Capture II HPV ADN cu repe tarea Pap.
  • Valoare predictivă negativă: 99% = reducerea anxietăţii pacientei.
  • Simplitate - procedură simplă ce oferă rezultate obiective, standardizate.

Eficienţă şi tehnologie

  • Procesarea mai multor teste odată conferă testului eficienţă maximă în raport cu costurile
  • Format microplacă cu 96 de godeuri pentru un volum mare de probe
  • Tehnologie sofisticată şi standardizată
  • Cockteil de sonde – folosirea de sonde ARN de lungime normală: high risk types 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68 şi low risk types 6, 11, 42, 43, 44
  • Reproductibilitatea rezultatelor : 99,9%
  • Limitările coloraţiei Paps convenţionale
  • Nu se determină cauza cancerului cervical
  • Subiectivitate şi variabilitate.
  • Sensibilitate şi specificitate scăzute.
  • Erori de eşantionare.
  • Interval mare între testările Pap (3-6 luni).
  • Fără valoare de prognostic.
  • Încrederea pacientului în valoarea testului.
  • Testul Pap convenţional este mult mai puţin sensibil decât se crede.
Tratamentul leziunilor cervicale date de HPV

I. Terapia medicală
A. Tratament medical local
a. Antimitotice: 
- podofilină;
- condyline;
- colchicină.
b. Antimetaboliţi: 
- fluorouracil;
- cantharidină.
c. Agenţi chimici distructivi: 
- acid tricloracetic;
- acid bicloracetic;
- oxid nitros.
d. Antivirale: 
- interferon;
- cidoflovir;
e. Imunomodulatoare antivirale:
- aldara/imiquimod.

B. Tratament medical general:
a. Interferon - aplicare - topică, intra lezională sau pe cale generală;
b. Imunomodulatori:
- izoprinosină;
- cantastim;
c. Vaccinul anti-HPV.

II. Tratament chirurgical
A. Tratament chirurgical local:
a. electrocauterizarea;
b. electrorezecţia cu ansă;
c. crioterapia;
d. vaporizarea laser.
B. Tratament chirurgical radical:
a. Conizaţia:
- cu bisturiul (la rece);
- electroconizaţia cu bisturiul electric;
- electroconizaţia cu ansa diatermică;
- electroconizaţia cu ansă cu dublă exci zie selectivă;
- conizaţia laser.
b. Histerectomia.

Neoplazia vaginală intraepitelială (VIN) apare de obicei după o histerectomie efectuată pentru displazie cervicală şi uneori ca recidivă a unui cancer cervical tratat.
Tratamentul recidivei locale post histerectomie totală: 
- vaporizarea laser CO2;
- vaginectomia;
- electrorezecţia cu ansă.

Prevenţia cancerului de col uterin:
  • Cancerul de col uterin are o cauză cunoscută;
  • Poate fi prevenit prin screening şi urmărirea fiecărui caz în parte;
  • Poate fi vindecat în cazul în care este depistat în stadii incipiente;
  • În anii ’90, în SUA, după introducerea metodei de screening (HPV ADN ) pentru cancerul de col uterin, incidenţa acestuia a scăzut de pe locul 2 pe locul 8 între maladiile care afectează femeile.

Concluzii şi consideraţii generale

  • Riscul de infecţie cu HPV pe durata întregii vieţi în rândul persoanelor active sexual este de cel puţin 50%.
  • Deşi majoritatea infecţiilor se elimină cu ajutorul imunităţii proprii, persoanele infectate nu sunt conştiente de prezenţa HPV şi pot răspândi virusul.
  • În condiţiile în care sistemul imunitar propriu nu poate elimina infecţia, persistenţa tulpinilor oncogene virale la nivelul mucoasei cervicale poate duce la apariţia leziunilor precanceroase.
  • Riscul maxim de infectare cu HPV este în grupa de vârstă 15-19 ani.
  • Cancerul cervical este cauzat de tipurile oncogenice de HPV, tipurile 16 şi 18 fiind responsabile de peste 70% din cazuri.
  • Reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile cu vârsta între 15 şi 44 de ani.
  • Din păcate, România este pe primul loc în Europa în privinţa mortalităţii prin cancer de col.
  • Vaccinarea anti-HPV vine ca partener al programelor de screening pentru a reduce incidenţa şi mortalitatea prin cancer de col.


Bibliografie

1. Zur Hausen H. Human papillomaviruses and cancer. Bibl Haemotol 1975; 43: 569-71.
2. Durst M, Gissmann, L, Ikenberg H, zur Hausen H. A papillomavirus DNA from a cervical carcinoma and its prevalence in cancer biopsy samples from different geographic regions. Proc Natl Acad Sci USA 1983; 80: 3812-15.
3. Lehtinen M, Dillner J, Knekt P, et al. Serological diagnosis of human papillomavirus type 16 infection and the risk for subsequent development of cervical carcinoma. BMJ 1996; 312: 537-39.
4. Munoz N, Bosch X, de Sanjose S, et al. Epidemiological classification of human papillomavirus types associated with cervical cancer. N Engl J Med 2003; 348: 518-27.
5. Harro CD, Susana Pang Y-Y, Roden R, et al. Safety and immunogenicity trial in adult volunteers of a human papillomavirus 16 L1 virus-like-particle vaccine. J Natl Cancer Inst 2001; 93: 284-92.
6. Koutsky LA, Ault KA, Wheeler CM, for the Proof of Principle Study Investigators. A controlled trial of a human papillomavirus type 16 vaccine. N Engl J Med 2002; 347: 1645-51.
7. Bjorge T, Engeland A, Luostarinen T, et al. A prospective study implicates human papillomavirus infection as a risk factor for anal and perianal cancer. Br J Cancer 2002; 187: 61-64.
8. Mork J, Lie A-K, Glattre E, et al. A prospective study on human papillomavirus as a risk factor for head and neck cancer cancer. N Engl J Med 2001; 344: 1125-31.
9. Lehtinen M, Paavonen J. Effectiveness of preventive human papillomavirus vaccination. Int J STD AIDS 2003; 14: 787-92.
10. Garnett G, Waddel H. Public health paradoxes and the epidemiology of human papillomavirus vaccination. J Clin Virol 2000; 19: 101-12.
11. Pinto L, Edwards J, Castle P, et al. Cellular immune responses to HPV16 L1 in healthy volunteers immunized with recombinant HPV16 L1 virus-like particles. J Infect Dis 2003; 188: 327-38.
12. Menczer J. “The Low Incidence of Cervical Cancer in Jewish Women: Has the Puzzle Finally Been Solved?” Israeli Medical Association Journal, Vol. 5, 2003, pp. 120-3
13. Parkin DM, Bray F, Ferlay J, Pisani P. CA Cancer J Clin. 2005;55:74–108. 
14. World Health Organization. Geneva, Switzerland: World Health Organization; 1999:1–22.
15. World Health Organization. WHO Office of Information WHOFeatures. 1990;152:1–6
16. Howley PM, Lowy DR. In: Knipe DM, Howley PM, eds. Philadelphia, Pa: Lippincott-Raven; 2001:2197–2229. 
17. Schiffman M, Castle PE. Arch Pathol Lab Med. 2003;127:930–934.
18. Wiley DJ, Douglas J, Beutner K, et al. Clin Infect Dis. 2002;35(suppl 
2):S210–S224.
19. Muñoz N, Bosch FX, Castellsagué X, et al. Int J Cancer. 2004;111:278–285.
20. Frazer IH. Nature Rev Immunol. 2004;4:46–54.
21. Goodman A, Wilbur DC. N Engl J Med. 2003;349:1555–1564. 
22. Tindle RW. Nat Rev Cancer. 2002;
2:1–7. 2. Scott M, Nakagawa M, 
23. Moscicki A-B. Clin Diagn Lab Immunol. 2001;8:209–220. 
24. Frazer IH. Nature Rev Immunol. 2004;4:46–54
25. Carter JJ, Koutsky LA, Hughes JP, et al. J Infect Dis. 2000;181:1911–1999. 
26. Carter JJ, Madeleine MM, Shera K, et al. Cancer Res. 2001;61:1934–1940. 
27. Kjaer SK, Chackerian B, van den Brule AJ, et al. Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 2001;10:101–106.
28. Winer RL, Lee S-K, Hughes JP, Adam DE, Kiviat NB, Koutsky LA. Am J Epidemiol. 2003;157:218–226. 
29. Fairley CK, Gay NJ, Forbes A, Abramson M, Garland SM. Epidemiol Infect. 1995;115:169–176.
30. Herrero R, Castellsagué X, Pawlita M, et al. J Natl Cancer Inst. 2003;95:1772–1783.
31. Manhart LE, Koutsky LA. Sex Transm Dis. 2002;29:725–735.
32. Smith EM, Ritchie JM, Yankowitz J, et al. Sex Transm Dis. 2004;31:57–62.
33. Ferenczy A, Bergeron C, Richart RM. Obstet Gynecol. 1989;74:950–954.
34. Roden RBS, Lowy DR, Schiller JT. J Infect Dis. 1997;176:1076–1079. 
35. Anhang R, Goodman A, Goldie SJ. CA Cancer J Clin. 2004;54:248–259
36. World Health Organization. Geneva, Switzerland: World Health Organization; 2003:1–74.
37. Centers for Disease Control and Prevention. Rockville, Md: CDC National Prevention Information Network; 2004


Bogdan Alexandru Riga
Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie 
“Prof. Dr. Panait Sârbu”, Bucureşti

bip

Boala inflamatorie pelvina

Multe dintre femeile care se plang de dureri in partea inferioara a abdomenului considera ca au o banala "anexita" si intarzie sa se adreseze ginecologului. Vom vedea ca lucrurile pot fi uneori ceva mai complicate!

Afectiunea este mai frecventa in randul femeilor tinere, sub 25 ani, active sexual - prima cauza de infectie severa in aceasta perioada. Consecintele pot fi resimtite pe termen lung si pot fi severe. Chiar daca ai depasit aceasta varsta si tesuturile sunt mature si se apara ceva mai bine, riscul infectiei te pandeste in continuare. 

150 femei mor anual in Statele Unite in urma unor forme severe de BIP sau in urma complicatiilor. 
O cauza a BIP o reprezinta situatiile in care colonizarea infectioasa si/sau inflamatorie este consecinta unor manevre ginecologice sau obstetricale (cezariana, chiuretajul, inserarea steriletului, manevre laparoscopice). Afectarea organelor interne poate fi o urmare a extinderii unui proces infectios de la un focar din vecinatate.

Ce este BIP?

Termenul se refera la infectia progresiva a tractului genital superior, respectiv a endometrului (mucoasa ce captuseste uterul), a trompelor, salpingelui si ovarelor. 
Este cauzata de ascensiunea germenilor din vagin si cervix (portiunea de inceput a colului uterin). Cel mai frecvent e vorba de Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae, dar au fost izolate si alte microorganisme, uneori chiar asociate. Bacterii anaerobe precum Peptococcus, Peptostreptococcus sau Bacteroides Prevotela, bacterii specifice tractului intestinal (coliforme) sau celui genital (Mycoplasma, Ureaplasma) au fost izolate la femeile cu BIP.

Semnele si simptomele BIP

Exista situatii in care boala evolueaza aproape insesizabil, insidios, unele studii vorbind chiar de doua treimi din cazuri. Cel mai frecvent, aceasta evolutie silentioasa se intalneste in infectia cu Chlamydia. Consecintele pe termen lung sunt insa la fel de serioase, tratamentul fiind mult intarziat. In plus, lipsa semnelor si simptomelor creste riscul de a transmite boala partenerilor sexuali. Cel mai frecvent, femeile se adreseaza medicului pentru:

  • dureri abdominale joase (mai ales la ovulatie)
  • aparitia sau amplificarea secretiei vaginale
  • secretie vaginala cu miros neplacut
  • sangerari menstruale neregulate
  • amplificarea durerilor menstruale
  • absenta sau dereglarea menstruatiei
  • dureri la contactul sexual (dispareunie)
  • usturimi, respectiv jena la urinat
  • dureri de spate (joase)
  • oboseala si o stare generala proasta
  • diaree

Complicatiile BIP

  • Infertilitate prin obstructia bilaterala a trompelor, aparand la 15-50% din femeile care au avut BIP; riscul este amplificat de fiecare nou episod.
  • Formarea de aderente viscerale peritubare cu vindecarea inflamatiei si formarea de "cicatrice", fibroza.
  • Dureri cronice in abdomenual inferior (pelvine); apar la peste 18 % dintre femeile cu un singur episod de BIP in antecedente. Procentul creste dupa episoade repetate.
  • Recurenta BIP (episoade repetate ale bolii cu amplificarea sechelelor).
  • Sarcinile ectopice - tubare, cu 12-15% mai frecvente la femeile care au avut un episod de boala. Obstructia partiala sau totala a trompelor impiedica ovulul fecundat sa se deplaseze catre uter. Acesta "se lipeste"de mucoasa trompelor uterine; dezvoltarea sarcinii in acest loc determina "erodarea" peretelui trompei ducand la hemoragie interna. Rezolvarea este chirurgicala, dar orice intarzaiere pune in pericol viata femeii.
Mergi de urgenta la doctor daca:
  • faci febra (peste 38.5s C);
  • ai dureri severe in etajul abdominal inferior;
  • acuzi varsaturi;
  • ai o stare de slabiciune, "lesin", semne de soc .

Cine este in "zona de risc"?

  • Adolescentele, femeile tinere intre 15-25 ani, active sexual - desi studiile de specialitate bazate pe realitatea clinica arata ca BIP poate aparea la femeile de orice varsta.
  • Montarea recenta a unui dispozitiv intrauterin (sterilet). Riscul de boala este mai mare in primele patru luni de la inserare, asa incat mare atentie la simptome.
  • Femeile cu un episod anterior de BIP .

Folosirea tampoanelor intravaginale favorizeaza ascensionarea florei. Mentinerea lor mai mult de patru ore creste riscul infectios. Este bine sa fie folosite numai in situatii speciale in care avem nevoie de confort si nu de rutina. Acestea nu sunt ambalate steril si uneori suntem in situatii in care nu avem conditiile de igiena necesare "instalarii" lor.
Atentie: spalaturile vaginale pot propulsa germenii catre uter si in plus pot produce dezechilibre ale florei locale cu favorizarea germenilor patogeni.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul se pune cu dificultate pentru ca in multe situatii simptomatologia este minima, dar si pentru ca sunt necesare multiple investigatii care sa identifice germenele/germenii si extensia bolii. De multe ori, diagnosticul este retrospectiv, femeia prezentandu-se pentru una din complicatii - infertilitatea.

Tinand cont de severitatea complicatiilor potentiale ale bolii, au fost stabilite cateva criterii minime pe baza carora medicul trebuie sa suspecteze BIP si sa demareze investigatii mai ample: dureri in etajul abdominal inferior la palpare, la examenul ginecologic durere la mobilizarea colului si la nivelul anexelor.

Specificitatea diagnosticului va creste prin prezenta a cel putin unuia din urmatoarele semne:

  • febra (38.3-38.5 grd. C);
  • secretie vaginala/cervicala anormala;
  • la examenul ginecologic bianual suspiciune de abces sau de bloc inflamator;
  • culturi pozitive la nivelul colului (Diplococi Gram negativi intracelulari);
  • teste pozitive pentru Chlamydia sau gonoree (teste imuno-enzimatice ELISA, cu anticorpi fluorescenti etc);
  • leucocitoza (> 10 000 leucocite/mm3) - sub 50% dintre femeile cu BIP au leucocitoza, acest criteriu nu are semnificatie mare;
  • cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) si/sau a PCR (proteina C reactiva) ce reprezinta semne de inflamatie.

Sumarul de urina si urocultura vor exclude o infectie a tractului urinar. Este nevoie si de biopsierea endometrului pentru evidentierea endometritei la examenul histopatologic, de ecografie transvaginala sau alte tehnici imagistice care pot evidentia modificarile la nivelul trompelor, prezenta abceselor, prezenta lichidului in peritoneu sau de examinare laparoscopica. 

Laparoscopia este o manevra chirurgicala de vizualizare cu ajutorul unei camere video a organelor interne cu ajutorul unui tub flexibil, subtire care se introduce in abdomen printr-o mica incizie. Manevra permite recoltarea de probe pentru examenul histopatologic si de culturi. 

Aceste investigatii vor indeparta suspiciunea altor afectiuni cu simptome asemanatoare cu ale BIP: sarcina normala sau ectopica, avort spontan, chist ovarian, torsiune de anexa, endometrioza, gastroenterita, diverticuloza, infectie de tract urinar sau apendicita acuta.

Impactul asupra sanatatii si fertilitatii femeilor tinere si costurile importante implicate de BIP au determinat organizatiile internationale sa stabileasca anumite recomandari in ceea ce priveste internarea femeilor cu acuze sugestive pentru boala. Astfel, acestea pot beneficia de tratament prompt, corect si complet, cu reducerea importanta a riscului complicatiilor.
Nu trebuie sa te opui internarii daca medicii nu pot exclude o urgenta chirurgicala cum sunt sarcina ectopica sau apendicita. Varsaturile, starea generala proasta, febra impun de asemenea internare. 
Prezenta unui abces tubo-ovarian, existenta unei sarcini sau a unui deficit imunologic (HIV, tratamente imunosupresive etc) sunt alte situatii in care trebuie sa ramai in spital. 

Exista femei care nu tolereaza medicatia orala sau la care tratamentul oral corect urmat nu a avut rezultatele scontate. Recomandarea de a fi internate este si in cazul lor valabila. 
Alte situatii: adolescente la care complianta terapeutica este scazuta (nu exista siguranta ca vor respecta tratamentul), perioada prepubertala, suspiciunea unui abces pelvic, femeile care isi doresc (inca) un copil, situatiile cand diagnosticul e incert sau cand nu se poate urmari pacienta prin controale ambulatorii cel putin 72 ore de la inceperea tratamentului. Sunt medici care opteaza pentru internarea oricarei femei cu BIP, ceea ce nu poate fi decat in favoarea pacientei.



 - Cu cat mai devreme se stabileste diagnosticul si se incepe tratamentul, cu atat "cicatricele" tubare vor fi mai mici! Nu amana consultatia! Daca ti s-a recomandat un tratament, respecta-l cu strictete. Nu renunta imediat ce te simti mai bine. Mergi la control la 3 zile de la inceperea tratamentului si la finalul lui. 




Tratamentul

1. Scopul masurilor terapeutice este in primul rand stoparea infectiei.
Antibioticele cu actiune pe spectrul de germeni detectati prin culturi sau care sunt cel mai probabil implicati in infectie sunt in multe situatii singurul tratament necesar. In functie de extensia si gravitatea bolii, se recomanda inceperea tratamentului cu antibiotice administrate intravenos, apoi continuarea tratamentului pe cale orala. 

2. Interventia chirurgicala poate fi necesara daca se mentin abcese in pelvis in ciuda antibioterapiei.
In caz de sangerare peritoneala cauzata de o eroziune intr-un vas, ruptura unui abces. Medicul trebuie sa faca o re-evaluare la doua-trei zile de la inceperea tratamentului pentru a verifica eficacitatea antibioticului ales apoi si la sfarsitul lui. Intreruperea precoce a tratamentului favorizeaza recaderile. 
Cel mai fecvent sunt utilizate antibioticele puternice, cu spectru larg, si de obicei in asociatii, de exemplu:  Monolidele, Azitromicina, Doxiciclina, familia de chinolone, aminoglicozidele, Clindamicina, Vaucmicina, Josamicina, Pristinamicina, cefalosporine de generatia a II-a si a III-a, Ampicilina, luate in anumite combinatii, deoarece nici unul dintre acestea nu acopera singur tot spectrul germenilor ce pot fi implicati in BIP. 

3. Totusi, in 15% din cazuri prima cura de antibiotice este ineficienta.
De multe ori, germenii nu pot fi detectati in culturi, pot fi infectii cu mai multi germeni sau sensibilitatea determinata de antibiograma (in vitro) poate fi diferita de cea reala (in vivo). In aceasta situatie fie se trece (din nou) la administrare intravenoasa, fie se modifica asocierea de antibiotice sau se completeaza investigatiile cu o laparoscopie care sa verifice prezenta unor complicatii ce impiedica vindecarea (ex. abcese de mari dimensiuni etc). 

4. In perioada tratamentului ar fi bine sa fie evitate contactele sexuale sau macar sa se foloseasca prezervativul. 
Partenerul trebuie sa faca o vizita la medic si eventual sa primeasca tratament pentru prevenirea re-infectiei la reluarea activitatii sexuale neprotejate.  Daca exista un dispozitiv intrauterin (sterilet), acesta trebuie indepartat la doua-trei zile dupa ce a fost initiat tratamentul antibiotic. 

4. Antibioticele te vindeca de infectie si tratamentul inceput precoce te poate feri de complicatii.
Trebuie sa stii ca nu pot repara "daunele" deja produse asupra aparatului genital. Obstructia partiala/totala a trompelor cauzata de "cicatricele" (aderentele, fibroza) postinflamatorii o data formate, se mentine. Circulatia ovulului in trompe catre uter si a spermatozoizilor catre ovul este impiedicata, ajungandu-se astfel la infertilitate. Chiar daca pot sa reduca intensitatea inflamatiei acute, nu s-a dovedit ca medicamentele din grupul antiinflamatoarelor aduc beneficii pe termen lung in prevenirea infertilitatii.

ANEXITA!!!

ANEXITA, ATENTIE CACI PROVOACA INFERTILITATE

Femeile acuza deseori dureri in zona abdominala, dureri puternice in timpul cicluluiAnexita, atentie caci provoaca infertilitate menstrual, si chiar atunci cand intretin relatii sexuale. Majoritatea asteapta ca acestea sa treaca de la sine, ori mai beau cate un ceai si fac o baie calda si simptomele se reduc, insa nu aceasta este modalitatea corecta de a trata o raceala in zona organelor genitale. 
De ce? 
Pentru ca o banala raceala poate fi principala cauza pentru care mai tarziu dvs nu veti putea avea copii. Vorbim despre anexita si tot ceea ce implica ea.

Ce este anexita?
Anexita este o reactie inflamatorie prezenta la nivelul trompelor, si ovarelor, dar uneori afecteaza si uterul. Anexita acuta si inflamatia zonei pelviene devin termeni sinonimici pentru a descrie infectia tractului genital feminin. Anexita mai poarta si denumirea de salpingo-ovarita sau metroanexita (atunci cand afecteaza uterul). Aceasta inflamatie este cel mai des intalnita la nivelul trompelor uterine, studiile aratand ca trei din 4 femei active sexual sufera de aceasta afectiune, iar la 60% din  ele, infectia se cronicizeaza.

Cum se manifesta?

Anexita nu are o simptomologie grava, dar acest lucru nu inseamna ca boala in sine nu trebuie luata in serios. 

Iata care sunt primele semne ale instalarii unei anexite:

•    Dureri in zona abdominala (in special in zona ovarelor), ele devenind uneori insuportabile, exagerate de eforturi urinare sau de scaun
•    Menstre dureroase si dificile
•    Febra 
•    Secretii vaginale abundente de culoare alb-galbui, temperaturi vaginale ridicate
•    Senzatii de arsura, usturime sau dureri inexplicabile in zona genitala
•    Dureri in timpul actului sexual
•    Sangerari in afara ciclului menstrual
•    Stari de greata, cefalee, urinari dese, stare de indispozitie
•    Deseori simptomele pot fi confundate cu cele ale apendicelui inflamat sau cu durerea unui colon iritabil

Care sunt cauzele producerii anexitei?

Anexita mai este numita de doctori si o „raceala netrata la timp”, si pe bune dreptate pentru ca s-a constat aparitia acestei inflamatii ca urmare a purtarii pantalonilor cu talie joasa si a bluzelor ce nu acopera mijlocul si abdomenul mai ales in sezonul rece, a socurilor termice la care corpul este supus atunci cand ne asezam pe suprafete reci, sau contactul brusc cu apa rece.

O alta modalitate de inflamare a trompelor uterine este contactul sexual neprotejat si microbii sau bacteriile transmise in timpul raportului ( in ultima vreme s-a constat o infectare cu  germeni noi de tip chlamydia: garnerella, richetii, ureaplasma, microplasma), si in acest caz, dupa identificarea problemei, tratamentul trebuie aplicat si partenerului. Anexita este o boala ce poate recidiva, asa ca aveti cat mai multa grija!

Cea de-a treia modalitate de inflamare a trompelor uterine este intreruperea de sarcina realizata necorespunzator.

Anexita se prezinta in doua stadii: acuta si cronica. In cazul inflamatiei acute trompele uterine se inrosesc si se umfla, si secreta mult fluid in asa fel incat deseori peretii trompelor se lipesc. Sunt rare cazurile in care trompele  uterine prezinta fisuri, ele infectand foarte puternic cavitatea abdominala.
Inflamatia de tip cronic este posterioara celei acute. Ea poate avea viata lunga si poate sa nu produca simptome.

Complicatiile anexitei netratate

Cele mai des intalnite complicatii ale unei anexite netratate sunt infectiile ovarelor si ale uterului, infectarea partenerilor sexuali, abcesele ovariene, sarcinile extrauterine(ectopica), si implicit infertilitatea.

Tratament

Recomandabil este sa fiti tratate de un medic specialist pe masura problemelor dvs. Noi nu putem sa va zicem decat ca va fi necesara administrarea unor antibiotice, repaus, bai calde, ceaiuri. Important este sa nu opriti tratamentul chiar daca va simtiti mai bine. Tratamentul trebuie dus pana la capat si urmat cu strictete, altfel riscati ca banala raceala sa se transforme intr-o infectie cronica.

ANEXITA!!!


Femeile acuza deseori dureri in zona abdominala, dureri puternice in timpul cicluluiAnexita, atentie caci provoaca infertilitate menstrual, si chiar atunci cand intretin relatii sexuale. Majoritatea asteapta ca acestea sa treaca de la sine, ori mai beau cate un ceai si fac o baie calda si simptomele se reduc, insa nu aceasta este modalitatea corecta de a trata o raceala in zona organelor genitale. 
De ce? 
Pentru ca o banala raceala poate fi principala cauza pentru care mai tarziu dvs nu veti putea avea copii. Vorbim despre anexita si tot ceea ce implica ea.

Ce este anexita?
Anexita este o reactie inflamatorie prezenta la nivelul trompelor, si ovarelor, dar uneori afecteaza si uterul. Anexita acuta si inflamatia zonei pelviene devin termeni sinonimici pentru a descrie infectia tractului genital feminin.Anexita mai poarta si denumirea de salpingo-ovarita sau metroanexita (atunci cand afecteaza uterul). Aceasta inflamatie este cel mai des intalnita la nivelul trompelor uterine, studiile aratand ca trei din 4 femei active sexual sufera de aceasta afectiune, iar la 60% din  ele, infectia se cronicizeaza.

Cum se manifesta?

Anexita nu are o simptomologie grava, dar acest lucru nu inseamna ca boala in sine nu trebuie luata in serios. 

Iata care sunt primele semne ale instalarii unei anexite:

•    Dureri in zona abdominala (in special in zona ovarelor), ele devenind uneori insuportabile, exagerate de eforturi urinare sau de scaun
•    Menstre dureroase si dificile
•    Febra 
•    Secretii vaginale abundente de culoare alb-galbui, temperaturi vaginale ridicate
•    Senzatii de arsura, usturime sau dureri inexplicabile in zona genitala
•    Dureri in timpul actului sexual
•    Sangerari in afara ciclului menstrual
•    Stari de greata, cefalee, urinari dese, stare de indispozitie
•    Deseori simptomele pot fi confundate cu cele ale apendicelui inflamat sau cu durerea unui colon iritabil

Care sunt cauzele producerii anexitei?

Anexita mai este numita de doctori si o „raceala netrata la timp”, si pe bune dreptate pentru ca s-a constat aparitia acestei inflamatii ca urmare a purtarii pantalonilor cu talie joasa si a bluzelor ce nu acopera mijlocul si abdomenul mai ales in sezonul rece, a socurilor termice la care corpul este supus atunci cand ne asezam pe suprafete reci, sau contactul brusc cu apa rece.

O alta modalitate de inflamare a trompelor uterine este contactul sexual neprotejat si microbii sau bacteriile transmise in timpul raportului ( in ultima vreme s-a constat o infectare cu  germeni noi de tip chlamydia: garnerella, richetii, ureaplasma, microplasma), si in acest caz, dupa identificarea problemei, tratamentul trebuie aplicat si partenerului. Anexita este o boala ce poate recidiva, asa ca aveti cat mai multa grija!

Cea de-a treia modalitate de inflamare a trompelor uterine este intreruperea de sarcina realizata necorespunzator.

Anexita se prezinta in doua stadii: acuta si cronica. In cazul inflamatiei acute trompele uterine se inrosesc si se umfla, si secreta mult fluid in asa fel incat deseori peretii trompelor se lipesc. Sunt rare cazurile in care trompele  uterine prezinta fisuri, ele infectand foarte puternic cavitatea abdominala.
Inflamatia de tip cronic este posterioara celei acute. Ea poate avea viata lunga si poate sa nu produca simptome.

Complicatiile anexitei netratate

Cele mai des intalnite complicatii ale unei anexite netratate sunt infectiile ovarelor si ale uterului, infectarea partenerilor sexuali, abcesele ovariene, sarcinile extrauterine(ectopica), si implicit infertilitatea.

Tratament

Recomandabil este sa fiti tratate de un medic specialist pe masura problemelor dvs. Noi nu putem sa va zicem decat ca va fi necesara administrarea unor antibiotice, repaus, bai calde, ceaiuri. Important este sa nu opriti tratamentul chiar daca va simtiti mai bine. Tratamentul trebuie dus pana la capat si urmat cu strictete, altfel riscati ca banala raceala sa se transforme intr-o infectie cronica.

miercuri, 7 octombrie 2009

Sanatatea femeii dupa 40 de ani

verifica-ti sanatatea


Dupa 40 ani in organismul femeilor au loc multe transformari care preced menopauza. Este important ca fiecare femeie sa stie cat mai multe despre corpul sau si despre aceasta noua perioada din viata.

Nu priviti menopauza ca pe o afectiune!
Este doar o alta etapa din viata. Si pentru ca ne dorim ca aceasta sa fie una cat mai usoara si lipsita de probleme, va propunem un plan personalizat pentru bilantul starii de sanatate urmat de o atenta supraveghere de specialitate sub indrumarea unui consilier medical personal.

1. Mamografia - ecografia mamara bilaterala
Chiar daca pacienta isi autoexamineaza sanii in mod regulat, dupa o anumita varsta sunt recomandate investigatiile de specialitate. Astfel, majoritatea medicilor le recomanda femeilor cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani sa isi faca o mamografie pentru a prevenii aparitia cancerului mamar.

2. Analiza zaharului din sange – glicemia; Profil lipidic si testul de toleranta la glucoza, mai ales daca exista istoric familial sau factori de risc
Prediabetul (toleranta alterata la glucoza, TAG) se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului (glicemiei) din sange, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul.
La persoanele cu toleranta alterata la glucoza riscul de a evolua spre diabet in urmatorii ani este crescut. Majoritatea bolnavilor cu diabet zaharat de tip 2 prezinta un debut al bolii prin alterarea tolerantei la glucoza.

Potrivit studiilor, la fiecare 33 secunde in lume o persoana isi pierde viata din cauza afectiunilor cardiovasculare. Un factor de risc important pentru aparitia bolilor cardiovasculare este colesterolul. Profilul lipidic implica determinarea nivelului sanguin al colesterolului (si HDL - colesterolul "bun" si LDL - colesterolul "rau"), dar si al trigliceridelor. Valoarea colesterolului poate fi reglata cu ajutorul dietei echilibrate si prin tratament medicamentos, recomandat numai de medicul curant.

3. Controlul presiunii arteriale
Incepand cu varsta de 40 ani poate aparea cresterea presiunii arteriale. Din fericire, presiunea sanguina poate fi echilibrata cu ajutorul dietelor, exercitiilor fizice dar si prin tratament medicamentos.
Merita efortul, deoarece scaderea presiunii sanguine este una din cheile longevitatii!

4. Hemoleucograma, sideremia (mai ales daca exista sangerari), VSH, calcemie, magneziemie, uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, fosfataza alcalina, sumar urina/urocultura

5. Teste de coagulare, mai ales daca exista istoric personal si/sau familial

6. Controlul obezitatii - evaluare endocrinologica si corelare cu investigatiile de laborator/control greutate
Poate ca ani de zile pacientul a avut numai o alimentatie dezechilibrata si a ignorat acumularea kilogramelor in plus! Este bine de stiut ca obezitatea determina cresterea riscului unui numar mare de afectiuni, printre care

diabetul

si bolile cardiovasculare, din aceasta cauza la orice varsta este recomandat ca pacienta sa isi mentina o greutate normala.

7. Examenul GINECOLOGIC si Testul Papanicolau
Necesare pentru evaluare dar si pentru preventia cancerului genital.

8. Control-depistare precoce leziuni precanceroase; preventia Cancerului de piele
Dupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui „de munte sau de mare”, trebuie avut in vedere riscul aparitiei cancerului de piele. Deci, cel putin o data pe an pacienta trebuie sa solicite examinarea alunitelor neobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii.

9. Consult - evaluare cardiologica
Pe masura ce nivelul estrogenilor scade, cel mai adesea dupa 40 ani, se pierde efectul protector asupra inimii si apar modificari care pot duce la un risc crescut de boli cardiace. Pentru evaluarea nivelului de risc se urmareste: identificarea factorilor de risc, evaluarea clinica si evaluarea neinvaziva a incarcaturii ateromatoase vasculare.

10. Consult homeopatie/psihologie
Multe probleme din viata femeii pot fi descoperite si tratate si in alt mod decat cu tratamentul medicamentos allopat utilizat cel mai frecvent.

11. Evaluare hormonala:
- Dozare FSH / LH / Estradiol – dozari utile mai ales in perimenopauza pentru diagnosticul diferential intre menopauza precoce si amenoreea secundara;
- Dozaretestosteron – daca exista scadere a libidoului sau oboseala cronica;
- Dozare TSH, mai ales daca exista simptomatologie de disfunctie tiroidiana sau tiroida palpabila.

12. Examen oftalmologic
Daca pacienta prezinta probleme de vedere in timp ce se uita la televizor sau citeste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuie facut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologice frecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerescenta maculara

13. Imunizarea
Intreabati-va medicul cat va sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatate optima si care sunt cele recomandate in cazul dvs! Anul acesta acordati-va sansa de a tine totul sub control. Programati-va la stomatolog si mergiti la medicul de familie pentru a va prescrie investigatiile necesare organismului dvs!

14. DEXA
Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului (col femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului.

15. Consult, consiliere si gestionare plan personal - medic Medicina de Familie / Geriatrie-gerontologie
Este necesara o cunoastere amanuntita a antecedentelor personale atat fiziologice (prima menstruatie, caractere menstruale, sarcini, evolutia lor, etc), cat si patologice, dar si a antecedentelor patologice din familie ( boli importante la parinti, frati, surori). Un pas urmator este evaluarea clinica si recomandarea pasilor de bilant al starii de sanatate, iar in final integrarea tuturor informatiilor pentru recomandarea unui plan de supraveghere a starii de sanatate.

Articol realizat in colaborare cu Dr. Gabriela Cirstescu, Medic primar Medicina de familie,
Centrul Medical Panduri Str. Dr. Ioan Atanasiu, Nr. 34 Sect. 5, Bucuresti
Tel: 021.410.25.43

Irigatiile Vaginale

Irigatiile sau spalaturile vaginale IrigatorIrigatiile sau spalaturile vaginale reprezinta curatarea vaginului cu apa sau/si alte solutii, utilizand un recipient prevazut cu canula. Multe femei asociaza spalaturile vaginale cu igiena si curatenia, folosind tot felul de "leacuri", precum otetul, bicarbonatul de sodiu, ceaiul de pelin, galbenele sau coada soricelului, ceaiurile medicinale speciale si altele. De cele mai multe ori se apeleaza la irigatii dupa un contact sexual, in perioada imediat urmatoare ciclului menstrual, pentru a incerca mascarea unor mirosuri urate (care semnaleaza prezenta unei infectii) sau pentru a elimina posibilitatea aparitiei unei sarcini nedorite dupa un contact sexual neprotejat. De asemenea, exista femei care recurg la aceasta metoda de curatire a vaginului zilnic, considerand-o ca facand parte din ritualul zilnic de igiena.

Ceea ce nu stiu ele este ca, in mod normal, vaginul nu are nevoie de astfel de interventii, el avand un sistem de auto-curatare care se realizeaza prin eliminarea secretiilor vaginale de culoare alba, galbuie sau incolore. In flora vaginala exista microorganisme (bacterii) cu rol de protectie dar si microorganisme potential patogene, iar convietuirea acestora, intr-un vagin sanatos, creeaza un mediu acid, care impiedica inmultirea infectiilor. Acest acid este secretat de bacilul Doderlein, un bacil cu rol de protectie in interiorul organului genital. In cazul toaletei excesive pH-ul vaginului (aciditatea) scade ceea ce conduce la dezechilibre in flora vaginala, dand posibilitatea microorganismelor potential patogene (cum ar fi Gardnerella, E.coli, Mycoplasma, Ureaplasma, Prevotella, Bacteroides, Mobiluncus etc.) sa se dezvolte in exces, provocand aparitia unor infectii. De asemenea, prin intermediul irigatiilor se pot introduce noi bacterii in vagin si cervix.

Asadar, cel mai indicat este sa nu intervii in echilibrul existent, abuzand de practica spalaturilor vaginale. Acestea nu trebuie facute decat in cazul in care medicul ti le-a recomandat. Studiile de specialitate arata ca, facute "dupa ureche", spalaturile vaginale nu doar ca se dovedesc a fi inutile in cazul in care se incearca ameliorarea vreunei probleme prin intermediul lor, insa in unele cazuri, sunt daunatoare sanatatii sistemului reproductiv feminin. Spre deosebire de femeile care nu apeleaza la spalaturi vaginale, cele care apeleaza la aceasta metoda de curatare se confrunta, mult mai frecvent, cu aparitia iritatiilor si infectiilor vaginale si a BTS, totodata sunt mult mai des victimele maladiei pelviene inflamatorii.