Comensal, ubicuitar

http://www.gyneweb.fr/Sources/revues/referenc/V1N4/MYCOPL~1.html

Prezenta ca germen comensal

U. urealyticum si M. hominis apartin florei comensale a cailor genito-urinare. Prezenta lor intermitenta variaza in functie de numerosi parametri. Colonizarea nou-nascutilor are loc in momentul nasterii. Intre 45 si 66% dintre copii nascuti la termen si 58% dintre cei nascuti prematur sunt colonizati cu aceste mycoplasme. Aceasta colonizare tranzitorie dispare in cateva luni pana la cativa ani pentru ca apoi sa reapara la pubertate. 

Frecventa izolarii la femeia adulta la nivel cervico-vaginal variaza in functie de studiile facute pe marginea acestui subiect.  Ea este net elevata pentru U Urealyticu fata de M hominis. Intre 60 si 80 % din femeile tinere asimptomatice sunt purtatoare de U Urealyticum fata de  20% pentru M. hominis. Comonizarea variaza in functie de varsta, activitate sexuala, folosirea contraceptivelor orale, sterilet, imunitate, pH, etc. Mycoplasmele genitale sunt mai frecvente in a doua parte a ciclului menstrual si in timpul sarcinii si sunt net diminuate dupa menopauza. Prezenta acestora ca si germeni comensali la nivel genito-urinar si variatia acestora ca si titru de colonizare  explica ambiguitatile intalnite in apreciere puterii patogene ale acestora. 

Pathogenitate

A fost demonstrat experimental ca statutul hormonal poate favoriza colonizarea cu mycoplasme genitale. Statutul imunitar al individului joaca, de asemenea, un rol important in determinarea infectiei.

Infectiile ginecologice

U. hominis este specia cea mai frecventa ce cauzeaza infectii ginecologice. Totusi, rolul U. urealyticum este destul de restrans. Tabloul clinic este variat si cuprinde atat infectii joase cat si inalte.

PUTEREA PATOGENA A MYCOPLASMELOR IN GINECOLOGIE

	M. hominis	U. urealyticum
Sindrom uretral	-	?
Bartolinita	+	-
Vaginita	+(1)	-
Cervicita	-	-
Endometrita	+	+
Salpingita	+	?

+: rol dovedit

?: asociere, dar rol nedovedit 

: nici o asociere

(1 ) in cadrul vaginozei bacteriene

Sindrom uretral, vaginite

U. urealyticum provoaca uretrite nespecifice la barbati. Rolul sau in sindromul uretral la femei este plauzibil. 
Problema vaginozei bacteriene este complexa si M hominis a fost frecvent izolata in acest caz. Totusi, contributia ambelor mycoplasme la procesul patologic nu este clara.

Endometrita, salpingita

Colonizarea asimptomatica a endometrului de catre U. urealyticum a putut fi observata la 3% dintre femeile purtatoare de U urealyticu la nivelul colului. M. hominis este foarte probabil cauza a salpingitelor si inflamatiilor pelvine. Anumite studii au putut detecta prezenta acesteia la nivelul endometrului si continutului tubar prelevat la 10% din femeile ce prezentau o salpingita dovedita prin celioscopie. Rolul acesteia a fost dovedit prin raspuns serologic.  

Daca U. urealyticum a putut fi izolata in continutul tubar, a fost intotdeauna in asociere cu alti patogeni.  Rolul sau aici este astfel putin probabil. 

Patologia reproducerii

Cele doua specii, in particular U. urealyticum, au fost puse in discutie aici.

PUTEREA PATOGENA A MYCOPLASMELOR IN PATOLOGIA REPRODUCERII

	M. hominis	U. urealyticum
Sterilitate	?( 1)	?
Chorioamniotita	?	+
Avort spontan	?	-
Hipotrofie neonatala	-	?
Febra postpartum/abortum	+	+
Infectii neonatales	+	+
+: rol dovedit ?: asociere dar rol nedovedit : fara asociere (1) sechele de salpingita

Principiul de tratament

ANTIBIOTICE

	M. hominis	U. urealyticum
Tetracicline	S (1)	S (1)
Macrolide Erythromicina Josamycina	R (2) S	S / I S
Pristinamycina	S	S
Fluoroquinolone	S/I (3)	S / I (3)
S: sensibil, I: intermediar, R: resistant  (1) 5% rezistenta dobandita (2) acelasi rezultat cu roxitromycina si claritromycina (3) mai activ pentru M. hominis: sparfloxacina si ciprofloxacin produse pai active pentru U. urealyticum: spartloxacina si ofloxacin