Infectii frecvente ale tractului genital inferior feminin

 

---

Pe parcursulvietii, femeile sufera cel putin un episod de infectie genitala joasa, pentru care solicita consult de specialitate medicului de familie sau specialistului ginecolog.

Infectiile genitale joase sunt impartite in vulvovaginite si cervicite. Nu trebuie insa uitat ca tractul genital reprezinta un continuum, iar unele dintre infectiile joase se pot complica relativ usor si rapid, ducand la infectii genitale inalte, cu sechele redutabile.

 

Flora bacteriana vaginala normala formeaza biocenoza vaginala, considerata un ecosistem dinamic.

 Conditiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul vaginal normal: 3,8-4,2 si de temperatura normala. In conditiile unei secretii adecvate de estrogeni (la femeia de varsta reproductiva), celulele epiteliale vaginale au un continut corespunzator de glicogen. Acesta este metabolizat de flora vaginala (in special de lactobacilii Doderlein - Lactobacillus acidophilus) in acid lactic, care mentine pH-ul vaginal in limite normale. Aceste valori de pH impiedica dezvoltarea bacteriilor patogene. De asemenea, lactobacilii elibereaza peroxid de hidrogen, care impiedica dezvoltarea germenilor anaerobi. 

Pe langa lactobacili, in secretia vaginala normala mai apar in cantitati reduse bacterii aerobe de tipul difteroizilor, streptococilor, stafilococilor, Gardnerella vaginalis, E. coli sau anaerobi (peptococi, peptostreptococi, Bacteroides speciae), precum si Mycoplasma, Ureaplasma sau tulpini izolate de Candida.  

Orice modificare a conditiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatura, impregnare hormonala etc.) poate duce la colonizarea cu germeni conditionat sau real patogeni si la aparitia infectiilor vulvovaginale. 

 

Vaginoza bacteriana 

Etiopatogenie

 Vaginoza bacteriana reprezinta dezvoltarea anormala a florei comensuale, conditionat patogene, predominant anaeroba din vagin, in detrimentul lactobacililor. 

Nu este determinata de un agent patogen exogen, nu este considerata boala cu mecanism de transmitere sexuala, atata timp cat germenii vinovati fac parte din flora genitala normala. Cu toate ca diversele practici igienice frecvent utilizate (irigatiile vaginale, tampoanele externe zilnice) sunt incriminate a avea implicatii in patogenie, legatura cauzala nu este bine definita in momentul actual. Ceea ce este demonstrat este reducerea semnificativa a numarului de lactobacili si in special a celor producatori de peroxid de hidrogen si cresterea numarului de colonii de Gardnerella vaginalis, Mobiluncus speciae, Prevotella, Mycoplasma hominis si Ureaplasma.

Tablou clinic

 Simptomul care domina este aparitia unei secretii abundente accentuata perimenstrual. Uneori, se insoteste de senzatie de arsura sau disconfort vulvar, precum si de prurit. La examenul local, se constata prezenta leucoreei alb-cenusii, aerate, aderenta de peretii vaginali laterali. Diagnostic pozitiv Criteriile clinice de diagnostic (criteriile Amsel) sunt: leucoree cenusie, apoasa, omogena; pH vaginal peste 4,5; testul aminelor volatile pozitiv; prezenta "clue cells" (celule epiteliale vaginale cu membrana celulara mascata de bacterii, "in ghem de ata" ). Prezenta a trei din cele patru criterii este diagnostica pentru vaginoza. La examenul bacteriologic, pe langa criteriile enumerate, un element important de evaluare este absenta leuocitelor de pe frotiu. Tratament Datorita predominantei germenilor anaerobi, metronidazolul este considerat medicamentul de prima intentie. Se administreaza in doze uzuale per os (250 mg x 3/zi sau 500 mg x2/zi, timp de 7 zile). Sunt acceptate si tratamentele topice, dar rata recurentelor este crescuta. Clindamicina este eficienta atat in administrare sistemica, cat si local (300 mg x 3/zi per os sau Clindamicina 2% crema, 7 zile). Sunt acceptate ca variante terapeutice: amoxicilina, doxiciclina, macrolidele de generatii recente - roxitromicina sau polividonpirolidina - Betadine, in administrare locala, sub forma de ovule. Tratarea partenerului (cu metronidazol per os) nu este necesara decat daca vaginoza reapare rapid dupa un tratament corect efectuat. 

Infectiile cu Mycoplasme 

Etiopatogenie 

Mycoplasma homins si Ureaplasma urealyticum / parvum, germeni procarioti, fara perete celular rigid, apartin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activa sexual. Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit. 

Tablou clinic 

Mycoplasmele pot determina uretrite, infectii urinare, vulvovaginite, skeenite, bartholinite sau cervicite. Tabloul clinic este necaracteristic. Este important de retinut ca infectiile cronice sau incorect tratate sunt incriminate ca factor de sub- sau infertilitate feminina. Pe parcursul sarcinii, micoplasmele pot favoriza aparitia corioamniotitelor, fiind astfel incriminate in patogenia amenintarilor de avort sau nastere prematura. 

Diagnostic pozitiv 

Ori de cate ori in prezenta unui tablou clinic de uretrita sau cervicita examenele bacteriologice clasice nu identifica un agent cauzal, ar trebui sa recoltam probe (din uretra si din colul uterin) pentru cultivarea pe medii specifice a micoplasmelor. 

Tratament 

Tratamentul se face conform antibiogramei. Micoplasmele sunt sensibile la tetracicline (doxiciclina), macrolide (eritromicina, josamicina, azitromicina), chinolone (ofloxacina, ciprofloxacina, pefloxacina). Se recomanda tratarea concomitenta a partenerului. Infectiile genitale reprezinta unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic. Chiar daca aparent usor de tratat, conform unor scheme bine stabilite si verificate in timp, infectiile genitale joase feminine trebuie foarte corect diagnosticate. Un diagnostic superficial si un tratament neinspirat ales pot transforma pacienta intr-o "consumatoare" cronica de ovule si creme vaginale, cu o suferinta fizica si psihica nejustificate. Un tratament bine ales si corect condus, in paralel cu explicarea clara a regulilor minime de igiena genitala si sexuala, au consecinte favorabile pe termen lung, in special la segmentul tanar al populatiei feminine, care este de altfel cel mai afectat de entitatile descrise. 

Cauze ale infertilitatii masculine

Este usor sa considerati fertilitatea ca pe un lucru normal, ce vi se cuvine de drept, pana la momentul in care va confruntati personal cu delicata problema a infertilitatii. Milioane de cupluri cauta ajutor in fiecare an, ingrijorati si frustrati de perspectiva infertilitatii. Desi este normal ca in aceasta perioada sa va simtiti confuzi si descurajati, exista motive pentru a fi optimisti. Multe persoane nu realizeaza ca in aproape jumatate din cazuri, infertilitatea – incapabilitatea de a concepe – este datorata factorilor masculini. Anumite circumstante pot afecta calitatea spermei si sansele de concepere a unei sarcini.

Cea mai des intalnita cauza a infertilitatii masculine (40% din cazuri) o reprezinta variocelele (una sau mai multe vene dilatate ce afecteaza temperatura si echilibrul chimic al testiculelor, cu predilectie in partea stanga).

O gama variata de boli ale copilariei poate diminua acumularea spermei; aceasta include bolile virale, in special oreionul (o acuta boala virala, dintre ale carei simptome amintim febra si inflamarea uneia sau mai multor glande salivare, sau in 15-25% din cazuri, a testiculelor). In eventualitatea in care oreionul afecteaza ambele testicule, exista posibilitatea sterilitatii permanente.

Anumite medicamente (tagametul, sulfasalizinul, nitrofurantoinul sau steroizii) pot afecta producerea de sperma. Consultati medicul inainte de intreruperea administrarii oricaror medicamente prescrise.

Expunerea la chimicale (incluzand pesticidele si fertilizatorii chimicali, metalele grele – plumb, nichel, mercur – petrochimicalele) sau radiatii (inclusiv razele X) poate duce la o productie anormala de sperma.

Sfaturi utile

Iata cateva sfaturi utile cu privire la fertilitatea masculina:

Evitati alcoolul, tigarile, marijuana sau orice alte droguri ilicite.

Asigurati-va necesarul de odihna si consumati doar produse sanatoase (suplimentul de vitamina E si de zinc poate fi extrem de benefic).

Evitati caldura excesiva (bai fierbinti, sauna) si nu purtati lenjerie stransa pe corp.

Limitati timpul petrecut pe bicicleta daca ati fost dignosticat cu un numar scazut de spermatozoizi.

Cautati sa intelegeti care este momentul optim al ovulatiei. Spermatozoizii pot trai de la 3 la 5 zile in sistemul de reproducere feminin. Astfel, momentul optim pentru un contact sexual este chiar dupa ovulatie, la aproximativ jumatatea ciclului menstrual (in general, inainte cu 14 zile de terminarea menstruatiei).

Multe cupluri au contact sexual fie prea frecvent, fie prea rar. Cea mai eficienta frecventa a contactului sexual este la fiecare 48 de ore.

FLORA GENITALA NORMALA

Teste ale fertilitatii

Teste ale fertilitatii

Printre testele cele mai comune ale fertilitatii la femei se numara:

Histerosalpingografia:
In cadrul acestui test, medicii folosesc radiografie cu vopsea sensibila la raze X pentru a verifica existenta unor probleme fizice ale uterului si ale trompelor falopiene. Vopseaua speciala este injectata prin vagin, astfel incat sa poata vi vazuta pe ecran cum curge in uter si prin trompele falopiene. Folosind razele X, medicii pot gasi de obicei blocaje ce pot cauza infertilitatea. Blocajele pot impiedica ovulul sa se deplaseze din trompele falopiene in uter sau pot impiedica sperma sa ajunga la ovul. Testul permite radiologului sa evalueze forma si structura uterului, deschiderea trompelor falopiene si orice cicatrice din cavitatea peritoneala.

Histerosalpingografia poate fi utilizata pentru a investiga pierderile repetate ale sarcinii ce sunt cauzate de anomalii congenitale ale uterului si a determina prezenta si gravitatea unor astfel de anomalii, cum ar fi:

• Mase tumorale sau aderente
• Fibroame uterine.

Histerosalpingografia este folosita si pentru a monitoriza efectele interventiilor chirurgicale asupra trompelor, precum:

• Ligaturarea trompelor
• Inchiderea trompelor falopiene in cadrul unei proceduri de sterilizare si a unei inversari de sterilizare
• Re-deschiderea trompelor falopiene in urma unei sterilizari sau a unei boli ce a cauzat obstructia.

Histerosalpingografia „vede” numai interiorul uterului si al trompelor falopiene. Evaluarea unor eventuale anomalii ale ovarelor, ale peretelui uterin si ale altor structuri pelvine, se face folosind rezonanta magnetica sau ecografia.

Laparoscopia:
In timpul acestei operații, medicii folosesc un instrument numit laparoscop pentru a arunca o privire in interiorul abdomenului. Medicul face o mica incizie in partea inferioara a abdomenului prin care introduce laparoscopul. Folosind laparoscopul, medicii verifica starea ovarelor, a trompelor si a uterului, cautand semnele unor boli sau probleme fizice. De obicei, gasesc cicatrice si endometrioza folosind laparoscopia.

Testele hormonale:
Aceste teste pot fi efectuate pentru a verifica nivelul hormonilor asociati cu ovulatia, ca hormonii tiroidieni si pituitari.
Testarea rezervei ovariene: Aceasta abordare incepe adesea cu testari hormonale la inceputul ciclului menstrual. Testarea poate fi facuta pentru a determina eficienta potentiala a ovulelor dupa ovulatie.

Testele genetice:
Pot fi facute pentru a determina daca exista un defect genetic cauzand infertilitatea.

Ecografie pelvina:
Pot fi facute ecografii pelvine pentru a cauta semne ale unor boli uterine sau ale trompelor falopiene.

Biopsie endometriala:
Aceasta biopsie este efectuata in cabinetul medicului, unde este prelevata o mostra din tesutul care captuseste uterul, prin indepartarea unei mici portiuni din endometru si determinarea receptivitatii fata de un posibil embrion si a corelatiei cu testele hormonale ale femeii.

Testul postcoital (TPC)
Acest test este utilizat pentru a determina capacitatea spermatozoizilor de a supravietui in mucusul cervical al femeii. Cuplul trebuie sa fi avut contact sexual cu doua-patru ore inainte de a merge la cabinet pentru test.

Testul se face de obicei in perioada ovulatiei, in mod normal intre zilele 12-15 ale ciclului. Este prelevata o mostra de mucus cervical si este evaluata starea spermei. Uneori, barbatul sau femeia produc anticorpi la spermatozoizi, care incapaciteaza spermatozoizii. Prezenta a numerosi spermatozoizi morti sau imobili in TPC poate indica o problema legata de anticorpi.

Testarea anticorpilor de Chlamydia:
Chlamydia este un micro-organism transmis femeilor pe cale sexuala si poate dauna trompelor falopiene. Uneori trompele falopiene vor parea normale la o histerosalpingografie, dar ceea ce nu se vede sunt efectele la nivel microscopic provocate de chlamydia. De aceea, este important sa stiti daca ati fost expusa in trecut la acest micro-organism. Daca testul de detectare a anticorpilor la chlamydia din sange este pozitiv, poate aparea suspiciunea defectelor trompelor falopiene.

Testul CCCT (Clomiphene Citrate Challenge Test):
Un test CCCT poate ajuta la determinarea rezervei ovariene, adica a numarului de ovule viabile pe care le are femeia in ovare, si/sau calitatea ovocitelor. Femeile se nasc cu un numar limitat de ovule (ovocite), care scad in numar si a caror calitate scade pe masura ce inainteaza in varsta.

Testul presupune analizarea nivelului hormonului FSH (follicle-stimulating hormone) din sangele femeii in zilele a treia si a zecea ale ciclului. In acest timp, femeia ia citrat de clomifen in fiecare zi. Nivelurile anormale de FSH pot arata rezerve ovariene slabe, indicand necesitatea unui tratament.

Daca nivelul FSH-ului este cel mult 15, femeia mai poate concepe inca, desi nu intotdeauna cu propriile ei ovule. La aceste paciente, uneori acupunctura este eficienta. Acupunctura imbunatateste fluxul de sange catre ovare si stimuleaza secretia hormonilor, producerea oxigenului si a nutrientilor, reducand excretia celulelor moarte. Aceasta imbunatateste frecvent calitatea ovulelor si poate normaliza in mod natural, sau cel putin poate reduce nivelul FSH-ului, marind fecunditatea (capacitatea de a concepe).

In unele cazuri, medicii vor folosi chirurgia pentru a trata anumite cauze ale infertilitatii. Problemele unei femei legate de ovare, trompele falopiene sau uter pot fi corectate uneori prin chirurgie. Variate medicamente pentru fertilitate sunt folosite pentru tratarea femeilor care au probleme de ovulatie. Este important sa discutati cu medicul despre avantajele si dezavantajele medicamentelor pe care vi le prescrie. Trebuie sa intelegeti riscurile, beneficiile si efectele lor secundare.

Micoplasme

Copiii prematuri, adesea infectati cu micoplasme genitale

• Jocurile video strica somnul
• E doar obraznic sau e hiperactiv?
• Hormonii din pantece duc la anorexie
• Medicamentele in exces dauneaza copiilor
• Gravidele supraponderale isi pun in pericol fatul
• Gazele de esapament ataca plamanii copiilor
• Mierea salveaza diabeticii

Conform descoperirilor facute de Alabama Preterm Birth Study, aproximativ unul din 4 copii nascuti inainte de 32 de saptamani de gestatie sunt infectati cu Ureaplasma Parvum sau Micoplasma hominis sau cu amandoua care le provoaca sindromul inflamator sistemic si cel mai probabil displazie bronhopulmonara, relateaza Reuters Health.

Ureaplasma Parvum / Urealitica si Micoplasma Hominis fac parte dintr-o flora normala situata in tractul vaginal inferior al femeii unde sunt considerate nonpatogenice.

Totusi, cele doua micoplasme sunt de asemenea cea mai frecventa cauza a corioamniotitei si sunt asociate cu nastere prematura spontana si ruptura prematura a membranelor fetale.

In cadrul studiului, cercetatorii au investigat factorii de risc la copiii nascuti prematur si infectati cu Ureaplasme si Micoplasme.

Dintre 351 de copii nascuti intre 23 si 32 de saptamani, 82 (23,4%) aveau culturi pozitive pentru una sau amandoua dintre organisme. Incidenta a fost cel mai mare la copiii nascuti inainte de 25 de saptamani (44,4%) si cel mai mica la cei nascuti dupa 29 de saptamani (18,5%).

Alti factori de risc ce au fost luati in considerare au fost rasa, varsta mamei mai mica de 20 de ani si nasterea spontana versus nasterea indusa.

In comparatie cu nou-nascutii cu culturi negative, cei cu culturi pozitive prezentau un risc mai mare de aparitie a sindromului inflamator sistemic (25,7% vs. 41,3%) si  displazia bronhopulmonara (10,1% vs. 26,8%). 

Cercetatorii considera ca trebuie efectuate studii pentru a se afla daca tratamentul cu antibiotic si unei femei care poate naste la o varsta gestationala mica este eficient impotriva acestor organisme si daca acest tip de tratament ar putea reduce mortalitatea neonatala. 


Alina Sica 
Copilul.ro
24 Ianuarie 2008

http://www.copilul.ro/Copiii_prematuri_adesea_infectati_cu_micoplasme_genitale-a4822.html

Chlamydia

.

Infectiile cu Chlamydia Trachomatis

 

Patogenie

            Bacteriile apartinand speciei Chlamydia sunt bacterii Gram negative, imobile, obligat intracelulare ceea ce le confera un grand foarte ridicat de patogenitate si virulenta si in acelasi timp face imposibila izolarea si identificarea lor din probe biologice prin metodele microbiologice clasice (nu pot fi cultivate pe medii artificiale). Chlamydia trachomatis (serovar-urile A-L) reprezinta unul din cei mai frecventi agenti patogeni al infectiilor urogenitale (cu impact major asupra tractului genital feminin, determinand printre altele si infertilitate) si a altor infectii cu diferite localizari: oculara, orala, pulmonara.

            Majoritatea infectiilor cauzate de Chlamydia trachomatis sunt asimptomatice (incriminate ca frecvente cauze ale sarcinilor ectopice), sau au manifestari clinice cc includ cervicite, uretrite, endometrite, BIP (boala inflamatorie pelvina) - PID (Pelvic Inflamatory Disease), abcese ale glandelor Bartholin. Situsul initial al infectiei este la nivelul cervixului cu posibilitatea extinderii infectiei la nivelul uretrei.

            Nou-nascutii mamelor infectate pot contracta conjunctivita, infectii nazofaringiene, pneumonii. De aceea este impetios necesar un diagnostic prenatal al infectiilor cu Chlamydia trachomatis.

 

Produsele patologice utilizate pentru diagnostic: secretii endocervicale, urina, sperma

 

*diagnosticul  bacteriologic

            se bazeaza pe recoltarea de produse patologice si inocularea acestora pe ou embrionat sau culturi celulare; dupa incubare se fac frotiuri, se coloreaza prin metode speciale si se examineaza la microscopul optic cu obiectiv de imersie

 

*diagnosticul  imunologic

            prin metode indirecte, imunoenzimatice calitative ce utilizeaza antigene chlamidiale absorbite pe suport de hartie de filtru, interpretarea fiind relativ simpla datorita producerii unei reactii de culoare in cazul unei probe pozitive (teste calitative); si prin metoda ELISA (cantitative)

           

*diagnostic prin metode moleculare

            Reactia de amplificare LCR (Ligase Chain Reaction) urmareste detectarea directa, cantitativa a unei plasmide criptice, prezenta la toate serovarurile speciei in secretiile vaginale sau uretrale ale indivizilor cu infectii simptomatice sau asimptomatice. Testul utilizeaza 4 probe de oligonucleotide complementare secventei tinta cu care hibridizeaza, hibridul format servind ca tinta secundara pentru rundele ulterioare de amplificare. Produsul final va fi detectat cu ajutorul unui analizor.

            Reactie de amplificare prin Real Time PCR (Polymerase Chain-reaction) se bazeaza pe amplificarea directa a unei regiuni specifice din genomul bacterian, detectarea produsului de amplificare fiind posibila datorita unor coloranti fluorescenti atasati oligonucleotidelor ce leaga specific ampliconul. Monitorizarea intensitatii semnalului fluorescent pe parcursul desfasurarii reactiei PCR permite detectarea si cuantificarea produsului de reactie pe masura cc acesta se formeaza, fara a mai fi necesara o redeschidere a tuburilor de PCR in vederea vizualizarii in gel de agaroza a ampliconului.

            Aceasta metoda prezinta numeroase avantaje:

 - sensibilitatea reactiei - pot fi detectate pana la 0.3 copii/~1 , cu o probabilitate de 95%;

 - specificitatea reactiei - utilizarea unor primeri care leaga specific o anumita regiune din genom, fara a mai exista omologie cu alte secvente;

 - reproductibilitatea reactiei - datele reproductibile permit o evaluare a eficientei reactiei de PCR.

Infectii cu transmitere sexuala

 

Patologie	Cauze si complicatii	Simptome	Tratament
CANDIDOZA	Candida (care poate  fi de tip albicans, glabrata, krusei, etc.) este o ciuperca ce traieste in mod normal in ambientul vaginal. In anumite conditii de (stress, scaderea imunitatii, folosirea antibioticelor) prolifereaza infectand organelle genitale.   Infectia poate fi contactata si prin sexul cu partener infectat.   Infectia poate interesa exclusiv cervixul, vaginul, vaginul, vulva.   Aceasta infectie este frecventa si poate recidiva	Prurit intens, arsuri, intepaturi, scurgeri albe, branzoase.	Antimicotice locale (creme, ovule) si pastille orale   Clotrimazol, Fluconazol, Miconazol, Econazol, Itraconazol, sunt cateva din substantele farmacologice utilizate   Tratamentul trebuie urmat si de catre partener .   Relatii sexuale protejate pana la vindecare
TRICOMONAS VAGINALIS	Tricomonas  este un mocroorganism (protozoar) care este contactat prin transmitere sexuala. De la un partener infectat. Exista insa si forme mai rare prin care se transmite: folosirea de obiecte intime ale unei personae infectate, prosoape, etc.   Infectia poate interesa exclusiv cervixul sau vaginul ( cervicita, vaginita)   Infectia este frecventa si tinde sa recidiveze	Prurit, intepaturi, scurgeri gri-galbene spumoase si fluide. Uneori pot fi asociate  dispareunie (dureri in timpul raportului sexual) si simptome de infectie urinara (arsuri la urinat, mictiuni frecvente, etc.)	Antibiotice locale (creme, ovule) si pastille orale   Metronidazol, Tinidazol si  Clotrimazol sunt cateva din substantele farmacologice utilizate    Tratamentul trebuie urmat si de catre partener .   Relatii sexuale protejate pana la vindecare
GARDNERELLA VAGINALIS (VAGINOZA)	Gardnerella este o bacterie contactata in general prin raport sexual cu un partener infectat. Exista insa si forme mai rare prin care se transmite: folosirea de obiecte intime ale unei personae infectate, prosoape, etc.   Gardnerella poate fi, de asemenea, prezenta in vagin fara sa dea nici un symptom. In caz de reactivare, poate da simptome clasice. Din acest motiv, Gardnerella nu trebuie  corelata neaparat cu raportul sexual.    Infectia poate interesa exclusiv cervixul sau vaginul ( cervicita, vaginita)   Infectia este frecventa si tinde sa recidiveze	Scurgeri gri-galbui abundente si dense, tipic uratmirositoare (peste putrezit)    Absenta proritului si a arsurilor.	Antibiotice locale (creme, ovule) si pastille orale   Metronidazol, Tinidazol si Clindamicin sunt cateva din substantele farmacologice utilizate     Tratamentul partenerului poate fi de ajutor desi unele studii nu releva imbunatatiri in ceea ce priveste recidiva.   Relatii sexuale protejate pana la vindecare
CHLAMYDIA TRACHOMATIS	Chlamydia este o bacterie contactata prin raporturi sexuale neprotejate cu un partener infectat.    Infectia poate interesa cervixul, endometrul, salpingele (cervicita, endometrita, anexita)    Mai rar, sunt interesate uretra, anusul, glandele Bartholin (uretrita, proctita, bartholinita),  Eventuala afectare a salpingelui poate determina infertilitate prin formarea de cicatrici si aderente.   La barbat poate fi afectata uretra, epididimul si prostata.	Infectia cu Chlamydia la barbat poate fi cel mai ades asimptomatica.   La femeie determina scurgeri galben-gri, rare arsuri si dispareunie (dureri in timpul raportului sexual)   In faza avansata de infectie (cu anexita manifestata clinic) simptomele pot fi febra si dureri abdominale.    Absenta pruritului.	Antibiotice orale   Azitromicina este una din substantele farmacologice utilizate.   Este important sa fie tratate si eventualele  infectii associate (tricomonas, gardnerella etc.).   Tratamentul trebuie urmat si de catre partener, care trebuie sa faca examenul pt. a izola bacteria.   Raporturi sexuale protejate pana la vindecarea dovedita prin analize negative repetate.
GERMENI COMUNI   Streptococi, Stafilococi, Escherichia Coli, Enterococi, Mycoplasma, Ureaplasma, etc.	Infectiile cu germeni comuni sunt contactate prin raporturi sexuale cu partener infectat dar si prin alte modalitati.   Infectia poate interesa vaginul, cervixulm endometrul, salpingele. (vaginita, cervicita, endometrita, anexita)   Eventuala afectare a anexelor poate determina infertilitate.	Infectiile cu germeni comuni pot da scurgeri alb-clare.   Pot aparea usturimi, dispareunie (dureri in timpul raportului sexual)   In faza avansata de infectie (cu anexita manifestata clinic) simptomele pot fi febra si dureri abdominale.	Antibiotice orale associate cu tratament local, crème, ovule, etc.    Penicilina, macrolidele, tetraciclinele, sunt cateva din antibioticele utilizate.  Tratamentul variaza in functie de organismul in cauza    Tratamentul trebuie urmat si de catre partener, care trebuie sa faca examenul pt. a izola bacteria.   Raporturi sexuale protejate pana la vindecarea dovedita prin analize negative repetate.
GONORREA	Gonoreea este determinate de bacteria Neisseria Gonoree, contactata prin raporturi sexuale neprotejate.    Infectia poate interesa vaginul, cervixulm endometrul, salpingele. (vaginita, cervicita, endometrita, anexita)   Eventuala afectare a anexelor poate determina infertilitate.   De asemenea, sunt interesate uretra, anusul, glandele Bartholin (uretrita, proctita, bartholinita),  Afectarea  salpingelui poate determina infertilitate prin formarea de cicatrici si aderente.   La barbat este afectata uretra, epididimul si prostata.	Infectia cu gonococ este adesea asimptomatica.   Atunci cand se manifesta gonococul provoaca scurgeri purulente din uretra .   La femei poate determina scurgeri galben-purulente, arsuri, prurit, si dispareunie (dureri in timpul raporturilor sexuale)   In faza avansata de infectie, cu anexita clinic manifestata pot aparea febra si dureri abdominale.	Antibiotice orale asociate cu tratament local, crème, ovule, etc.    Penicilina, macrolidele, tetraciclinele, sunt cateva din antibioticele utilizate.   Este important sa fie tratate si eventualele  infectii associate (chlamydia, tricomonas, gardnerella etc.).   Tratamentul trebuie urmat si de catre partener, care trebuie sa faca examenul pt. a izola bacteria.   Raporturi sexuale protejate pana la vindecarea dovedita prin analize negative repetate.
SIFILIS (LUES)	Sifilisul este determinat de un microorganism numit  Treponema Pallidum, contactat prin raporturi sexuale neprotejate cu un partener infectat.     Infectia poate interesa pentru inceput zona genitala externa , vaginul, cervixul, generand o leziune tipica, nodulara, ulcerativa.  Daca nu este correct tratat sau daca nu este diagnosticat, Sifilisul se extinde la distanta (sifilis secundar, tertiar)	Sifilisul este adesea asimptomatic, ulceratia primara fiind descoperita prin control ginecologic intamplator.   Simptome posibile sunt arsuri, dispareunie, in functie de localizarea leziunii.	Antibiotice orale   Penicilinele sunt in general utilizate.     Partenerul trebuie atent evaluat pentru identificarea semnelor bolii.   Raporturi protejate pana la vindecare – care trebuie dovedita si parafata de catre specialist.
HUMAN PAPILLOMA VIRUS (HPV)	HPV este un virus contactat prin raporturi sexuale neprotejate cu un partener infectat.   Infectia poate interesa organelle genitale externe , vaginul, cervixul, zona peri-vulvara, peri-anala si, foarte rar, gura.     Daca nu este correct tratata sau diagnosticata, boala poate cauza displazia cervicala, vulvara, anala, peniana.	Infectia cu HPV este adesea asimptomatica.  Este adesea descoperit prin relevarea displaziei cervicale la examenul Papanicolaou.      Simptomele infectiei (daca sunt prezente) sunt condiloamele, mici vegetatii dezvoltate in zonele atinse de infectie.	Controlul periodic al leziunilor prin Pap-test si colposcopie.   laser terapie, crioterapie, diatermie etc.).   In prezenta ariilor  (CIN, SIL) tratamentul va fi facut in functie de gravitate   Raporturi protejate in conditiile raporturilor ocazionale   In cazul cuplurilor stabile protectia sexuala va fi discutata cu medicul curant..
HERPES GENITALIS	Herpesul genital este o patologie cauzata de un virus numit Herpes Simplex 2.   Acest virus este contactat mai ales prin raporturi neprotejate cu un partener infectat.   Exista insa si alte forme de transmitere.   Infectia tinde sa recidiveze.	Formatiuni veziculare in zona vulvara , ce tind spre ulcerare.   Simptomele sunt arsuri, intepaturi, dureri intense localizate in zona leziunilor.	Creme locale, tratament oral.   Acyclovir este una din substantele utilizate.