Chlamydia

.

Infectiile cu Chlamydia Trachomatis

 

Patogenie

            Bacteriile apartinand speciei Chlamydia sunt bacterii Gram negative, imobile, obligat intracelulare ceea ce le confera un grand foarte ridicat de patogenitate si virulenta si in acelasi timp face imposibila izolarea si identificarea lor din probe biologice prin metodele microbiologice clasice (nu pot fi cultivate pe medii artificiale). Chlamydia trachomatis (serovar-urile A-L) reprezinta unul din cei mai frecventi agenti patogeni al infectiilor urogenitale (cu impact major asupra tractului genital feminin, determinand printre altele si infertilitate) si a altor infectii cu diferite localizari: oculara, orala, pulmonara.

            Majoritatea infectiilor cauzate de Chlamydia trachomatis sunt asimptomatice (incriminate ca frecvente cauze ale sarcinilor ectopice), sau au manifestari clinice cc includ cervicite, uretrite, endometrite, BIP (boala inflamatorie pelvina) - PID (Pelvic Inflamatory Disease), abcese ale glandelor Bartholin. Situsul initial al infectiei este la nivelul cervixului cu posibilitatea extinderii infectiei la nivelul uretrei.

            Nou-nascutii mamelor infectate pot contracta conjunctivita, infectii nazofaringiene, pneumonii. De aceea este impetios necesar un diagnostic prenatal al infectiilor cu Chlamydia trachomatis.

 

Produsele patologice utilizate pentru diagnostic: secretii endocervicale, urina, sperma

 

*diagnosticul  bacteriologic

            se bazeaza pe recoltarea de produse patologice si inocularea acestora pe ou embrionat sau culturi celulare; dupa incubare se fac frotiuri, se coloreaza prin metode speciale si se examineaza la microscopul optic cu obiectiv de imersie

 

*diagnosticul  imunologic

            prin metode indirecte, imunoenzimatice calitative ce utilizeaza antigene chlamidiale absorbite pe suport de hartie de filtru, interpretarea fiind relativ simpla datorita producerii unei reactii de culoare in cazul unei probe pozitive (teste calitative); si prin metoda ELISA (cantitative)

           

*diagnostic prin metode moleculare

            Reactia de amplificare LCR (Ligase Chain Reaction) urmareste detectarea directa, cantitativa a unei plasmide criptice, prezenta la toate serovarurile speciei in secretiile vaginale sau uretrale ale indivizilor cu infectii simptomatice sau asimptomatice. Testul utilizeaza 4 probe de oligonucleotide complementare secventei tinta cu care hibridizeaza, hibridul format servind ca tinta secundara pentru rundele ulterioare de amplificare. Produsul final va fi detectat cu ajutorul unui analizor.

            Reactie de amplificare prin Real Time PCR (Polymerase Chain-reaction) se bazeaza pe amplificarea directa a unei regiuni specifice din genomul bacterian, detectarea produsului de amplificare fiind posibila datorita unor coloranti fluorescenti atasati oligonucleotidelor ce leaga specific ampliconul. Monitorizarea intensitatii semnalului fluorescent pe parcursul desfasurarii reactiei PCR permite detectarea si cuantificarea produsului de reactie pe masura cc acesta se formeaza, fara a mai fi necesara o redeschidere a tuburilor de PCR in vederea vizualizarii in gel de agaroza a ampliconului.

            Aceasta metoda prezinta numeroase avantaje:

 - sensibilitatea reactiei - pot fi detectate pana la 0.3 copii/~1 , cu o probabilitate de 95%;

 - specificitatea reactiei - utilizarea unor primeri care leaga specific o anumita regiune din genom, fara a mai exista omologie cu alte secvente;

 - reproductibilitatea reactiei - datele reproductibile permit o evaluare a eficientei reactiei de PCR.