duminică, 9 august 2009

Infectiile cu mycoplasma

Ureaplasma si Mycoplasma

Definitii

Ureaplasma este un germen minoritar, care, daca prolifereaza, poate altera ecosistemul vaginal.
Mycoplasmoza
 (ureaplasma urealyticum) :
Ca si candidozele, oportuniste si ubicuitare, aceste bacterii nu sunt o BTS (boala cu transmitere sexuala) atata timp cat pot exista si se pot manifesta in lipsa oricarui fel de act sexual contaminant. 
Pot cauza uretrite nespecifice, cervicite, salpingite. 
vezi link:
http://www.medecine-et-sante.com/maladiesexplications/MST.html

VAGINITELE

Vaginitele




Iata cativa factori ce pot cauza vaginite :

Iritatii locale: aspun, parfumuri, gel de dus, dusuri vaginale, piscine, etc.
Antibiotice
Relatii sexuale cu lubrifiere inedecvata
Contraceptive orale sau sarcina
Boli cronice ( ex: diabet )
Haine stamte, nylon, etc.
Corticoterapie ( therapie cu cortizon )

Vaginite cu ciuperci si levuri

(Infectii cu tipuri de Candida)

Vaginoza

(Gardnerella vaginalis)

Particularitati: Levuri care cauzeaza micoze, mai ales la nivelul vulvei dar si a colului provocand chiar colpite.


Bacterie care face parte din flora vaginala normala si poate cauza vaginite urat mirositoare.
Incubatie: intre 3 zile si 2 luni (dificil de determinat atata timp cat levurile se gasesc in flora normala) intre 3 zile si 2 luni (dificil de determinat atata timp cat aceste bacterii se gasesc in flora normala)
Simptome:
iritatii vulvare si vaginale
inrosire
mancarimi
arsuri
dureri
usturime la urinare
leucoree alb-branzoasa
fara miros
durere la penetrare









Transmiterea se face la barbat in timul penetrarii .

secretii clare alb-gri


miros de peste putrezit mai ales dupa raportul sexual


Tratament:


hidratare
antifungice: Monistat, Canesten, etc.
durata tratamentului : 1,3,7,10 - 14 zile


modificarea factorilor ce predispun la vaginite si evitarea recidivelor
evitati zaharul
partenerul se trateaza numai in cazul frecventelor recidive
Metronidazol
uneori Ampicilina




partenerul se trateaza numai in cazul frecventelor recidive
Ureaplasma parvum / urealyticum
Mycoplasma hominis / genitallum
Particularitati: Bacterie intalnita in flora vaginala normala la 80% din femeile active sexual.
** Exista asocieri intre anumite cazuri de avort spontan, vaginite recidivante si ureaplasma.

Bacterie intalnita in flora vaginala normala la 50% din femeile active sexual.
Simptome:

in cazul inmultirii coloniilor aceasta bacterie devine patogena determinand cervicite, uretrite si provocand dureri / inflamatii anexiale si anale



in cazul inmultirii coloniilor aceasta bacterie devine patogena determinand vaginite, anexite, ooforite, endometrite.
Traitament:


Doxiciclina, Azitromicina, Eritromicina, Klacid, Ofloxacin, Josamicin, Mynociclin, Moxifloxacin
includerea partenerului in tratament
Tratamentul poate fi prelungit mai ales la purtatoarele cronice











Anexita

Ce este anexita si cum putem scapa de ea?

Conform dictionarului medical, anexita este o boala inflamatorie pelviana, care afecteaza patru din cinci femei active din punct de vedere sexual. Se manifesta prin senzatie de tensiune si de arsura locala, durere, febra, tulburari urinare sau tulburari legate de menstruatie. 

Aceasta afectiune mai este cunoscuta si sub numele de boala inflamatorie la nivel pelvian si este cauzata de o bacterie care ajunge in trompele uterine.

Afectiunea prezinta doua faze: acuta si cronica. In cazul anexitei acute, la nivelul trompei uterine apare o zona inrosita care se umfla si care poate produce obstructionarea trompei. De asemenea, pot aparea arsuri sau usturimi la nivel local, episoade febrile, secretii vaginale anormale, stari de voma si o menstruatie mai indelungata. Episodul cronic urmeaza in general dupa faza acuta si se intinde pe o perioada mai lunga de timp.

Alte simptome

Dureri in partea de jos a abdomenului, in general cand te misti sau mergi;
Durere in timpul examenului ginecologic;
Senzatia permanenta de urinare.

In prima faza, infectia se instaleaza in vagin si, daca nu este tratata corespunzator, afecteaza trompele uterine. In aceasta situatie, este foarte sigura si o afectare a ovarelor. Mai mult decat atat, daca una dintre trompe a fost afectata de aceasta infectie, cu siguranta se va transmite si la cealalta. Fiind una dintre principalele cauze ale sterilitatii, anexita trebuie "luata" foarte in serios si tratata ca atare. Insa multe femei refuza prezentarea la medic, bazandu-se pe sfaturi de la prietene, mame sau bunici. 

Factori de risc in declansarea afectiunii

Menstruatia este perioada optima pentru dezvoltarea bacteriei vinovate de aparitia anexitei. Pentru ca in aceasta perioada colul este deschis, riscul ca infectia sa ajunga la trompe si ovare este crescut;
Interventiile chirurgicale intra in categoria factorilor declansatori ai anexitei;
Biopsia endometriala, extragerea steriletului sau intreruperea de sarcina.

In Statele Unite ale Americii, se inregistreaza in jur de un milion de cazuri pe an, dar, cu siguranta, numarul acestora este mult mai mare. 

Incidenta cea mai mare a acestei boli se inregistreaza la femeile cu varste cuprinse intre 16 si 25 de ani, iar pentru cele care se afla in perioada fertila, procentul este de 11%. Specialistii sustin ca debutul precoce al vietii sexuale favorizeaza aparitia anexitei. In cazul persoanelor afectate, 20% dintre acestea necesita spitalizare. 

Asa cum aminteam mai sus, fertilitatea poate fi afectata de aceasta infectie. Explicatia este foarte simpla: ovulele eliberate nu pot intra in contact cu spermatozoizii, din cauza blocarii trompei. Aproximativ 20% dintre cauzele de infertilitate sunt provocate de anexita. Femeile care trec printr-un singur episod isi scad sansele de a deveni mame cu 10%, in timp ce trei episoade duc la o scadere de 40-60%. Aceste procente depind insa si de gravitatea bolii.

Anexita poate fi confundata foarte usor cu apendicita, de aceea este imperios necesar un consult de specialitate pentru a stabili cu exactitate despre ce este vorba. 

Cum poate fi diagnosticata?

Un test de sange si un test Papanicolau. Testele de laborator sunt cele mai simple metode de a depista aceasta afectiune. Avand in vedere faptul ca anexita este cauzata de bacterii care pot fi transmise prin contact sexual, este bine ca toate testele si tratamentul la care te supui sa fie facute si de partenerul tau. 

In plus, foloseste intotdeauna prezervativul, pentru a inlatura orice risc. In cazul acestei afectiuni, tratamentul consta in administrarea de antibiotice si, in plus, trebuie sa consumi foarte multe lichide.

Prevenire

Evita contactul sexual pana cand toate testele iti confirma ca esti vindecata;
Prezinta-i partenerului tau situatia si convinge-l sa se trateze;
Intereseaza-te care sunt efectele secundare ale medicatiei care ti-a fost propusa;
Foloseste absorbante in locul tampoanelor interne;
Igiena intima trebuie facuta din fata catre spate;
In aceasta perioada, evita folosirea servetelelor umede sau a cosmeticelor intime;
Poarta haine lejere;
Daca urmezi un tratament cu antibiotice, evita consumarea alimentelor pe baza de lapte, cel putin doua ore dupa administrare;
Nu uita de prezervativ!

Comensal, ubicuitar

http://www.gyneweb.fr/Sources/revues/referenc/V1N4/MYCOPL~1.html

Prezenta ca germen comensal

U. urealyticum si M. hominis apartin florei comensale a cailor genito-urinare. Prezenta lor intermitenta variaza in functie de numerosi parametri. Colonizarea nou-nascutilor are loc in momentul nasterii. Intre 45 si 66% dintre copii nascuti la termen si 58% dintre cei nascuti prematur sunt colonizati cu aceste mycoplasme. Aceasta colonizare tranzitorie dispare in cateva luni pana la cativa ani pentru ca apoi sa reapara la pubertate. 

Frecventa izolarii la femeia adulta la nivel cervico-vaginal variaza in functie de studiile facute pe marginea acestui subiect.  Ea este net elevata pentru U Urealyticu fata de M hominis. Intre 60 si 80 % din femeile tinere asimptomatice sunt purtatoare de U Urealyticum fata de  20% pentru M. hominis. Comonizarea variaza in functie de varsta, activitate sexuala, folosirea contraceptivelor orale, sterilet, imunitate, pH, etc. Mycoplasmele genitale sunt mai frecvente in a doua parte a ciclului menstrual si in timpul sarcinii si sunt net diminuate dupa menopauza. Prezenta acestora ca si germeni comensali la nivel genito-urinar si variatia acestora ca si titru de colonizare  explica ambiguitatile intalnite in apreciere puterii patogene ale acestora. 


Pathogenitate

A fost demonstrat experimental ca statutul hormonal poate favoriza colonizarea cu mycoplasme genitale. Statutul imunitar al individului joaca, de asemenea, un rol important in determinarea infectiei.

Infectiile ginecologice

U. hominis este specia cea mai frecventa ce cauzeaza infectii ginecologice. Totusi, rolul U. urealyticum este destul de restrans. Tabloul clinic este variat si cuprinde atat infectii joase cat si inalte.



PUTEREA PATOGENA A MYCOPLASMELOR IN GINECOLOGIE

 M. hominisU. urealyticum
Sindrom uretral-?
Bartolinita+-
Vaginita+(1)-
Cervicita--
Endometrita++
Salpingita+?

+: rol dovedit

?: asociere, dar rol nedovedit 

: nici o asociere

(1 ) in cadrul vaginozei bacteriene

Sindrom uretral, vaginite

U. urealyticum provoaca uretrite nespecifice la barbati. Rolul sau in sindromul uretral la femei este plauzibil. 
Problema vaginozei bacteriene este complexa si M hominis a fost frecvent izolata in acest caz. Totusi, contributia ambelor mycoplasme la procesul patologic nu este clara.

Endometrita, salpingita

Colonizarea asimptomatica a endometrului de catre U. urealyticum a putut fi observata la 3% dintre femeile purtatoare de U urealyticu la nivelul colului. M. hominis este foarte probabil cauza a salpingitelor si inflamatiilor pelvine. Anumite studii au putut detecta prezenta acesteia la nivelul endometrului si continutului tubar prelevat la 10% din femeile ce prezentau o salpingita dovedita prin celioscopie. Rolul acesteia a fost dovedit prin raspuns serologic.  

Daca U. urealyticum a putut fi izolata in continutul tubar, a fost intotdeauna in asociere cu alti patogeni.  Rolul sau aici este astfel putin probabil. 

Patologia reproducerii

Cele doua specii, in particular U. urealyticum, au fost puse in discutie aici.


PUTEREA PATOGENA A MYCOPLASMELOR IN PATOLOGIA REPRODUCERII

 M. hominisU. urealyticum
Sterilitate?( 1)?
Chorioamniotita?+
Avort spontan?-
Hipotrofie neonatala-?
Febra postpartum/abortum++
Infectii neonatales++
+: rol dovedit

?: asociere dar rol nedovedit

: fara asociere

(1) sechele de salpingita

  

Principiul de tratament

ANTIBIOTICE

 M. hominisU. urealyticum
TetraciclineS (1)S (1)
Macrolide

Erythromicina

Josamycina


R (2)

S


S / I

S

PristinamycinaSS
FluoroquinoloneS/I (3)S / I (3)
S: sensibil, I: intermediar, R: resistant 
(1) 5% rezistenta dobandita
(2) acelasi rezultat cu roxitromycina si claritromycina
(3) mai activ pentru M. hominis: sparfloxacina si ciprofloxacin
produse pai active pentru U. urealyticum: spartloxacina si ofloxacin
  


















Ureaplasma - MedHelp.org

Cele mai multe clinici si multi specialisti nu testeaza ureaplasma urealyticum si mycoplasma hominis, şi pe bună dreptate. Ele par controversate tocmai datorita statutului lor de flora normala si a implicarii lor rare in afectiuni. Aceste bacterii sunt trecute ca fiind cu transmitere sexuala dar colonizarea cu acestea se face la varsta pubertatii. 40% din fetite se nasc cu aceasta colonizare si 10% dintre acestea poarta in continuare aceste bacterii. Acestea sunt transmise la parteneri si mai departe si, de aici integrarea acestora in cadrul bolilor transmise prin sex. Concluzia este că la toate persoanele active sexual ureaplasma urealyticum poate ajunge la un moment sau altul; prezenta lor fiind intermitenta, in functie de schimbarile mediului mucoaselor, ph, etc. 
Aceste organisme sunt privite ca bacterii normale pe care oamenii normali transporta. Din moment ce se afla în organele genitale (vagin, uretra), organismele într-adevăr, pot fi transmise pe cale sexuală. 
Colonizarea acestora creste in titru mai ales in cazul femeilor insarcinate - foarte multe dintre acestea au teste curate la inceputul sarcinii pt ca la mijlocul sarcinii Ureaplasma sa iasa in analize in cantitate ridicata. De asemenea, in cazul folosirii de contraceptive, tratamente hormonale, schimbare de pH, Ureaplasma devine majoritara in flora si poate genera infectii vaginale, cistite, endometrite, infectii urinare.

Mai nou cercetarile sugerează că anumite tulpini de Ureplasma pot fi mai susceptibile de a provoca o boală reală decât altele (exista 14 serovaruri). Cu toate acestea, nici un test de rutină efectuat de către laboratoare nu face distincţie intre tulpinile "bune" sau "rele". În plus, chiar şi tulpinile "rele" se manifesta simptomatic numai la unele persoane iar la altele niciodata.

Există anumite diferenţe de opinie în diferite ţări. In Statele Unite aceste bacterii nu sunt testate. In Spania insa, ele sunt privite in mod serios ca potentiali patogeni in sarcina. In Romania parerile sunt impartite. Unii doctori nici nu au auzit de acestea, unii nu le trateaza, altii le trateaza in functie de cantitatea gasita la analize.

Boala inflamatotie pelvina (BIP)


Boala inflamatorie pelviana (BIP) 

De multe ori auzim medicul ginecolog spunand cuvinte precum "salpingita", "anexita","endometrita", desemnand prin acesti termeni inflamarea anumitor segmente ale organelor genitale feminine. 

De multe ori insa, infectia unei anumite portiuni a tractului genital superior se asociaza si cu inflamarea, intr-o masura mai mare sau mai mica, a organelor vecine. Totodata, uneori este dificil de precizat cu exactitate care anume organ este cel mai afectat sau a fost punctul de pornire al infectiei. Inca si mai mult, tratamentul aplicat este foarte asemanator, indiferent daca este vorba despre o infectie a trompelor uterine, a ovarelor sau a endometrului.

Pentru toate aceste motive, in prezent in literatura de specialitate se prefera folosirea denumirii de "boala inflamatorie pelvina", pentru a desemna orice combinatie de afectiuni inflamatorii ale organelor tractului genital feminin superior. Boala inflamatorie pelvina (BIP) poate presupune o infectie a endometrului (endometrita), a trompelor uterine (salpingita), a ovarului (ooforita), a peretelui uterin (miometrita) sau a mucoasei uterine (endometrita) sau a unor portiuni ale peritoneului (peritonita).

 Cauzele aparitiei BIP

BIP poate fi cauzata de mai multe tipuri de agenti infectiosi si de obicei nu este vorba despre un singur fel de microbi care declanseaza boala, ci de o asociere a acestora. In aparitia acestei boli sunt adesea implicate micro-organisme ce se transmit pe cale sexuala (gonoreea sau chlamydia) - importanta acestui fapt fiind ca, in aceste situatii trebuie tratati si partenerii de cuplu. Neisseria gonorrhoeae apare la 30% dintre femeile cu BIP, Chlamydia trachomatis la aproximativ 20% din cazuri, agentii etiologici ai acestor afectiuni coexistand in 25-40% dintre situatii.

Alti agenti etiologici sunt 
microorganismele care formeaza flora bacteriana normala a colului uterin si vaginului: E. choli, Streptococcus spp., Gardnerella vaginalis, Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Mobiluncus, Bacteroides, Prevotella, Peptostreptococcus, Actynomicetes, Haemophilus spp. etc.  Cand se produce un eveniment declansator, bacteriile urca in uter si apoi spre trompe, de obicei bilateral. Evenimente declansatoare pot fi:
 Perioadele menstruale, deoarece sangerarea si endometrul eliminat sunt un foarte bun mediu de cultura pentru microbi. Se considera ca doua treimi din BIP acuta apar imediat dupa menstruatie;
 Actul sexual, deoarece bacteriile pot ascensiona spre uter impreuna cu spermatozoizii;
 Diferite manevre medicale invazive: avortul la cerere, biopsia endometriala, introducerea sau extragerea de sterilet etc.

 Manifestari clinice

BIP acuta este dificil de diagnosticat deoarece simptomele si semnele de boala sunt variate si uneori nespecifice, iar multe femei cu aceasta afectiune prezinta simptome minore sau chiar deloc. BIP se poate manifesta prin urmatoarele semne si simptome:
 durere abdominala joasa;
 scurgeri vaginale sau secretii anormale la nivelul colului;
 temperatura peste 38,3 grade Celsius;
 dureri la contactul sexual.
Datorita posibilitatii de aparitie a complicatiilor pe termen lung (prezentate in continuare), este important ca orice femeie care manifesta semne de infectie genitala sa se prezinte la medic pentru control clinic, investigatii si tratament. Asa cum am mai spus deja, in numeroase cazuri  trebuie tratat si partenerul de cuplu, pentru a preveni reinfectarea ulterioara a femeii. 

 Sechele medicale apar la una din patru femei cu BIP acuta:
 risc crescut de aparitie a sarcinilor ectopice. Se considera ca aproximativ jumatate dintre toate cazurile de sarcini ectopice diagnosticate se datoreaza leziunilor trompelor uterine, aparute cu ocazia unui episod de BIP acuta, manifestat clinic sau nu. Riscul de aparitie a sarcinilor ectopice pare sa fie de 6-10 ori mai mare in randul femeilor cu BIP, decat in randul celor care nu au manifestat aceasta afectiune.
infertilitatea este adesea consecinta unor afectiuni inflamatorii genitale, deci a BIP; riscul obstructiei tubare depinde de numarul si severitatea episodelor infectioase:
 dupa un episod de BIP - aproximativ 11,4%;
 dupa doua epioade BIP - aproximativ 23,1%;
 dupa trei episoade BIP - aproximativ 54,3%.
 durerea pelvina cronica se regaseste la 20% dintre femeile cu BIP acuta, parand a fi datorata aderentelor inflamatorii ce se formeaza in cursul epioadelor infectioase. Durerea cronica poate fi insotita de dispareunie. -in cazurile neglijate si severe, poate aparea chiar decesul, prin ruptura unor abcese tuboovariene urmate de soc septic.
 Relatia activitate sexuala - contraceptie - BIP

Femeile care nu sunt active sexual nu dezvolta BIP decat in cazuri foarte rare. Femeile care sunt active sexual si care nu folosesc nici o metoda de contraceptie dezvolta BIP in proportie de 3,42 cazuri la 100 femei/an.
 Folosirea prezervativului, corecta si consecventa, este metoda cea mai eficienta de prevenire a aparitiei BIP, precum si a contractarii oricarei boli cu transmitere sexuala.
 Contraceptivele orale se pare ca protejeaza contra aparitiei BIP (incidenta acestei afectiuni in randul femeilor ce folosesc contraceptive orale este de numai 0,91 cazuri la 100 femei/an). Efectul protector al acestei metode contraceptive se poate datora scaderii fluxului menstrual precum si modificarilor induse la nivelul colului si al mucoasei uterine, nefavorabile atasarii si dezvolatrii bacteriilor.
 Spermicidele si diafragma (alte metode contraceptive de bariera decat prezervativul) ofera de asemenea un oarecare grad de protectie contra BIP (incidenta bolii la femeile utilizatoare ale acestui tip de contraceptie fiind de 1,3 cazuri la 100 femei/an). Orice bariera impotriva spermatozoizilor este de asemenea si o bariera contra bacteriilor.
 Steriletul a fost asociat cu un risc crescut de BIP (5,21 cazuri/ la 100 de utilizatoare / an), fiind un factor favorabil ascensionarii si dezvoltarii bacteriilor la nivelul cavitatii uterine.