Sanatatea femeii dupa 40 de ani

verifica-ti sanatatea

Dupa 40 ani in organismul femeilor au loc multe transformari care preced menopauza. Este important ca fiecare femeie sa stie cat mai multe despre corpul sau si despre aceasta noua perioada din viata.

Nu priviti menopauza ca pe o afectiune!
Este doar o alta etapa din viata. Si pentru ca ne dorim ca aceasta sa fie una cat mai usoara si lipsita de probleme, va propunem un plan personalizat pentru bilantul starii de sanatate urmat de o atenta supraveghere de specialitate sub indrumarea unui consilier medical personal.

1. Mamografia - ecografia mamara bilaterala
Chiar daca pacienta isi autoexamineaza sanii in mod regulat, dupa o anumita varsta sunt recomandate investigatiile de specialitate. Astfel, majoritatea medicilor le recomanda femeilor cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani sa isi faca o mamografie pentru a prevenii aparitia cancerului mamar.

2. Analiza zaharului din sange – glicemia; Profil lipidic si testul de toleranta la glucoza, mai ales daca exista istoric familial sau factori de risc
Prediabetul (toleranta alterata la glucoza, TAG) se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului (glicemiei) din sange, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul.
La persoanele cu toleranta alterata la glucoza riscul de a evolua spre diabet in urmatorii ani este crescut. Majoritatea bolnavilor cu diabet zaharat de tip 2 prezinta un debut al bolii prin alterarea tolerantei la glucoza.

Potrivit studiilor, la fiecare 33 secunde in lume o persoana isi pierde viata din cauza afectiunilor cardiovasculare. Un factor de risc important pentru aparitia bolilor cardiovasculare este colesterolul. Profilul lipidic implica determinarea nivelului sanguin al colesterolului (si HDL - colesterolul "bun" si LDL - colesterolul "rau"), dar si al trigliceridelor. Valoarea colesterolului poate fi reglata cu ajutorul dietei echilibrate si prin tratament medicamentos, recomandat numai de medicul curant.

3. Controlul presiunii arteriale
Incepand cu varsta de 40 ani poate aparea cresterea presiunii arteriale. Din fericire, presiunea sanguina poate fi echilibrata cu ajutorul dietelor, exercitiilor fizice dar si prin tratament medicamentos.
Merita efortul, deoarece scaderea presiunii sanguine este una din cheile longevitatii!

4. Hemoleucograma, sideremia (mai ales daca exista sangerari), VSH, calcemie, magneziemie, uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, fosfataza alcalina, sumar urina/urocultura

5. Teste de coagulare, mai ales daca exista istoric personal si/sau familial

6. Controlul obezitatii - evaluare endocrinologica si corelare cu investigatiile de laborator/control greutate
Poate ca ani de zile pacientul a avut numai o alimentatie dezechilibrata si a ignorat acumularea kilogramelor in plus! Este bine de stiut ca obezitatea determina cresterea riscului unui numar mare de afectiuni, printre care

diabetul

si bolile cardiovasculare, din aceasta cauza la orice varsta este recomandat ca pacienta sa isi mentina o greutate normala.

7. Examenul GINECOLOGIC si Testul Papanicolau
Necesare pentru evaluare dar si pentru preventia cancerului genital.

8. Control-depistare precoce leziuni precanceroase; preventia Cancerului de piele
Dupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui „de munte sau de mare”, trebuie avut in vedere riscul aparitiei cancerului de piele. Deci, cel putin o data pe an pacienta trebuie sa solicite examinarea alunitelor neobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii.

9. Consult - evaluare cardiologica
Pe masura ce nivelul estrogenilor scade, cel mai adesea dupa 40 ani, se pierde efectul protector asupra inimii si apar modificari care pot duce la un risc crescut de boli cardiace. Pentru evaluarea nivelului de risc se urmareste: identificarea factorilor de risc, evaluarea clinica si evaluarea neinvaziva a incarcaturii ateromatoase vasculare.

10. Consult homeopatie/psihologie
Multe probleme din viata femeii pot fi descoperite si tratate si in alt mod decat cu tratamentul medicamentos allopat utilizat cel mai frecvent.

11. Evaluare hormonala:
- Dozare FSH / LH / Estradiol – dozari utile mai ales in perimenopauza pentru diagnosticul diferential intre menopauza precoce si amenoreea secundara;
- Dozaretestosteron – daca exista scadere a libidoului sau oboseala cronica;
- Dozare TSH, mai ales daca exista simptomatologie de disfunctie tiroidiana sau tiroida palpabila.

12. Examen oftalmologic
Daca pacienta prezinta probleme de vedere in timp ce se uita la televizor sau citeste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuie facut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologice frecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerescenta maculara

13. Imunizarea
Intreabati-va medicul cat va sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatate optima si care sunt cele recomandate in cazul dvs! Anul acesta acordati-va sansa de a tine totul sub control. Programati-va la stomatolog si mergiti la medicul de familie pentru a va prescrie investigatiile necesare organismului dvs!

14. DEXA
Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului (col femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului.

15. Consult, consiliere si gestionare plan personal - medic Medicina de Familie / Geriatrie-gerontologie
Este necesara o cunoastere amanuntita a antecedentelor personale atat fiziologice (prima menstruatie, caractere menstruale, sarcini, evolutia lor, etc), cat si patologice, dar si a antecedentelor patologice din familie ( boli importante la parinti, frati, surori). Un pas urmator este evaluarea clinica si recomandarea pasilor de bilant al starii de sanatate, iar in final integrarea tuturor informatiilor pentru recomandarea unui plan de supraveghere a starii de sanatate.

Articol realizat in colaborare cu Dr. Gabriela Cirstescu, Medic primar Medicina de familie,
Centrul Medical Panduri Str. Dr. Ioan Atanasiu, Nr. 34 Sect. 5, Bucuresti
Tel: 021.410.25.43

Irigatiile Vaginale

Irigatiile sau spalaturile vaginale Irigatiile sau spalaturile vaginale reprezinta curatarea vaginului cu apa sau/si alte solutii, utilizand un recipient prevazut cu canula. Multe femei asociaza spalaturile vaginale cu igiena si curatenia, folosind tot felul de "leacuri", precum otetul, bicarbonatul de sodiu, ceaiul de pelin, galbenele sau coada soricelului, ceaiurile medicinale speciale si altele. De cele mai multe ori se apeleaza la irigatii dupa un contact sexual, in perioada imediat urmatoare ciclului menstrual, pentru a incerca mascarea unor mirosuri urate (care semnaleaza prezenta unei infectii) sau pentru a elimina posibilitatea aparitiei unei sarcini nedorite dupa un contact sexual neprotejat. De asemenea, exista femei care recurg la aceasta metoda de curatire a vaginului zilnic, considerand-o ca facand parte din ritualul zilnic de igiena.

Ceea ce nu stiu ele este ca, in mod normal, vaginul nu are nevoie de astfel de interventii, el avand un sistem de auto-curatare care se realizeaza prin eliminarea secretiilor vaginale de culoare alba, galbuie sau incolore. In flora vaginala exista microorganisme (bacterii) cu rol de protectie dar si microorganisme potential patogene, iar convietuirea acestora, intr-un vagin sanatos, creeaza un mediu acid, care impiedica inmultirea infectiilor. Acest acid este secretat de bacilul Doderlein, un bacil cu rol de protectie in interiorul organului genital. In cazul toaletei excesive pH-ul vaginului (aciditatea) scade ceea ce conduce la dezechilibre in flora vaginala, dand posibilitatea microorganismelor potential patogene (cum ar fi Gardnerella, E.coli, Mycoplasma, Ureaplasma, Prevotella, Bacteroides, Mobiluncus etc.) sa se dezvolte in exces, provocand aparitia unor infectii. De asemenea, prin intermediul irigatiilor se pot introduce noi bacterii in vagin si cervix.

Asadar, cel mai indicat este sa nu intervii in echilibrul existent, abuzand de practica spalaturilor vaginale. Acestea nu trebuie facute decat in cazul in care medicul ti le-a recomandat. Studiile de specialitate arata ca, facute "dupa ureche", spalaturile vaginale nu doar ca se dovedesc a fi inutile in cazul in care se incearca ameliorarea vreunei probleme prin intermediul lor, insa in unele cazuri, sunt daunatoare sanatatii sistemului reproductiv feminin. Spre deosebire de femeile care nu apeleaza la spalaturi vaginale, cele care apeleaza la aceasta metoda de curatare se confrunta, mult mai frecvent, cu aparitia iritatiilor si infectiilor vaginale si a BTS, totodata sunt mult mai des victimele maladiei pelviene inflamatorii.

Infectii frecvente ale tractului genital inferior feminin

 

---

Pe parcursulvietii, femeile sufera cel putin un episod de infectie genitala joasa, pentru care solicita consult de specialitate medicului de familie sau specialistului ginecolog.

Infectiile genitale joase sunt impartite in vulvovaginite si cervicite. Nu trebuie insa uitat ca tractul genital reprezinta un continuum, iar unele dintre infectiile joase se pot complica relativ usor si rapid, ducand la infectii genitale inalte, cu sechele redutabile.

 

Flora bacteriana vaginala normala formeaza biocenoza vaginala, considerata un ecosistem dinamic.

 Conditiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul vaginal normal: 3,8-4,2 si de temperatura normala. In conditiile unei secretii adecvate de estrogeni (la femeia de varsta reproductiva), celulele epiteliale vaginale au un continut corespunzator de glicogen. Acesta este metabolizat de flora vaginala (in special de lactobacilii Doderlein - Lactobacillus acidophilus) in acid lactic, care mentine pH-ul vaginal in limite normale. Aceste valori de pH impiedica dezvoltarea bacteriilor patogene. De asemenea, lactobacilii elibereaza peroxid de hidrogen, care impiedica dezvoltarea germenilor anaerobi. 

Pe langa lactobacili, in secretia vaginala normala mai apar in cantitati reduse bacterii aerobe de tipul difteroizilor, streptococilor, stafilococilor, Gardnerella vaginalis, E. coli sau anaerobi (peptococi, peptostreptococi, Bacteroides speciae), precum si Mycoplasma, Ureaplasma sau tulpini izolate de Candida.  

Orice modificare a conditiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatura, impregnare hormonala etc.) poate duce la colonizarea cu germeni conditionat sau real patogeni si la aparitia infectiilor vulvovaginale. 

 

Vaginoza bacteriana 

Etiopatogenie

 Vaginoza bacteriana reprezinta dezvoltarea anormala a florei comensuale, conditionat patogene, predominant anaeroba din vagin, in detrimentul lactobacililor. 

Nu este determinata de un agent patogen exogen, nu este considerata boala cu mecanism de transmitere sexuala, atata timp cat germenii vinovati fac parte din flora genitala normala. Cu toate ca diversele practici igienice frecvent utilizate (irigatiile vaginale, tampoanele externe zilnice) sunt incriminate a avea implicatii in patogenie, legatura cauzala nu este bine definita in momentul actual. Ceea ce este demonstrat este reducerea semnificativa a numarului de lactobacili si in special a celor producatori de peroxid de hidrogen si cresterea numarului de colonii de Gardnerella vaginalis, Mobiluncus speciae, Prevotella, Mycoplasma hominis si Ureaplasma.

Tablou clinic

 Simptomul care domina este aparitia unei secretii abundente accentuata perimenstrual. Uneori, se insoteste de senzatie de arsura sau disconfort vulvar, precum si de prurit. La examenul local, se constata prezenta leucoreei alb-cenusii, aerate, aderenta de peretii vaginali laterali. Diagnostic pozitiv Criteriile clinice de diagnostic (criteriile Amsel) sunt: leucoree cenusie, apoasa, omogena; pH vaginal peste 4,5; testul aminelor volatile pozitiv; prezenta "clue cells" (celule epiteliale vaginale cu membrana celulara mascata de bacterii, "in ghem de ata" ). Prezenta a trei din cele patru criterii este diagnostica pentru vaginoza. La examenul bacteriologic, pe langa criteriile enumerate, un element important de evaluare este absenta leuocitelor de pe frotiu. Tratament Datorita predominantei germenilor anaerobi, metronidazolul este considerat medicamentul de prima intentie. Se administreaza in doze uzuale per os (250 mg x 3/zi sau 500 mg x2/zi, timp de 7 zile). Sunt acceptate si tratamentele topice, dar rata recurentelor este crescuta. Clindamicina este eficienta atat in administrare sistemica, cat si local (300 mg x 3/zi per os sau Clindamicina 2% crema, 7 zile). Sunt acceptate ca variante terapeutice: amoxicilina, doxiciclina, macrolidele de generatii recente - roxitromicina sau polividonpirolidina - Betadine, in administrare locala, sub forma de ovule. Tratarea partenerului (cu metronidazol per os) nu este necesara decat daca vaginoza reapare rapid dupa un tratament corect efectuat. 

Infectiile cu Mycoplasme 

Etiopatogenie 

Mycoplasma homins si Ureaplasma urealyticum / parvum, germeni procarioti, fara perete celular rigid, apartin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activa sexual. Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit. 

Tablou clinic 

Mycoplasmele pot determina uretrite, infectii urinare, vulvovaginite, skeenite, bartholinite sau cervicite. Tabloul clinic este necaracteristic. Este important de retinut ca infectiile cronice sau incorect tratate sunt incriminate ca factor de sub- sau infertilitate feminina. Pe parcursul sarcinii, micoplasmele pot favoriza aparitia corioamniotitelor, fiind astfel incriminate in patogenia amenintarilor de avort sau nastere prematura. 

Diagnostic pozitiv 

Ori de cate ori in prezenta unui tablou clinic de uretrita sau cervicita examenele bacteriologice clasice nu identifica un agent cauzal, ar trebui sa recoltam probe (din uretra si din colul uterin) pentru cultivarea pe medii specifice a micoplasmelor. 

Tratament 

Tratamentul se face conform antibiogramei. Micoplasmele sunt sensibile la tetracicline (doxiciclina), macrolide (eritromicina, josamicina, azitromicina), chinolone (ofloxacina, ciprofloxacina, pefloxacina). Se recomanda tratarea concomitenta a partenerului. Infectiile genitale reprezinta unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic. Chiar daca aparent usor de tratat, conform unor scheme bine stabilite si verificate in timp, infectiile genitale joase feminine trebuie foarte corect diagnosticate. Un diagnostic superficial si un tratament neinspirat ales pot transforma pacienta intr-o "consumatoare" cronica de ovule si creme vaginale, cu o suferinta fizica si psihica nejustificate. Un tratament bine ales si corect condus, in paralel cu explicarea clara a regulilor minime de igiena genitala si sexuala, au consecinte favorabile pe termen lung, in special la segmentul tanar al populatiei feminine, care este de altfel cel mai afectat de entitatile descrise. 

Cauze ale infertilitatii masculine

Este usor sa considerati fertilitatea ca pe un lucru normal, ce vi se cuvine de drept, pana la momentul in care va confruntati personal cu delicata problema a infertilitatii. Milioane de cupluri cauta ajutor in fiecare an, ingrijorati si frustrati de perspectiva infertilitatii. Desi este normal ca in aceasta perioada sa va simtiti confuzi si descurajati, exista motive pentru a fi optimisti. Multe persoane nu realizeaza ca in aproape jumatate din cazuri, infertilitatea – incapabilitatea de a concepe – este datorata factorilor masculini. Anumite circumstante pot afecta calitatea spermei si sansele de concepere a unei sarcini.

Cea mai des intalnita cauza a infertilitatii masculine (40% din cazuri) o reprezinta variocelele (una sau mai multe vene dilatate ce afecteaza temperatura si echilibrul chimic al testiculelor, cu predilectie in partea stanga).

O gama variata de boli ale copilariei poate diminua acumularea spermei; aceasta include bolile virale, in special oreionul (o acuta boala virala, dintre ale carei simptome amintim febra si inflamarea uneia sau mai multor glande salivare, sau in 15-25% din cazuri, a testiculelor). In eventualitatea in care oreionul afecteaza ambele testicule, exista posibilitatea sterilitatii permanente.

Anumite medicamente (tagametul, sulfasalizinul, nitrofurantoinul sau steroizii) pot afecta producerea de sperma. Consultati medicul inainte de intreruperea administrarii oricaror medicamente prescrise.

Expunerea la chimicale (incluzand pesticidele si fertilizatorii chimicali, metalele grele – plumb, nichel, mercur – petrochimicalele) sau radiatii (inclusiv razele X) poate duce la o productie anormala de sperma.

Sfaturi utile

Iata cateva sfaturi utile cu privire la fertilitatea masculina:

Evitati alcoolul, tigarile, marijuana sau orice alte droguri ilicite.

Asigurati-va necesarul de odihna si consumati doar produse sanatoase (suplimentul de vitamina E si de zinc poate fi extrem de benefic).

Evitati caldura excesiva (bai fierbinti, sauna) si nu purtati lenjerie stransa pe corp.

Limitati timpul petrecut pe bicicleta daca ati fost dignosticat cu un numar scazut de spermatozoizi.

Cautati sa intelegeti care este momentul optim al ovulatiei. Spermatozoizii pot trai de la 3 la 5 zile in sistemul de reproducere feminin. Astfel, momentul optim pentru un contact sexual este chiar dupa ovulatie, la aproximativ jumatatea ciclului menstrual (in general, inainte cu 14 zile de terminarea menstruatiei).

Multe cupluri au contact sexual fie prea frecvent, fie prea rar. Cea mai eficienta frecventa a contactului sexual este la fiecare 48 de ore.

FLORA GENITALA NORMALA

Teste ale fertilitatii

Teste ale fertilitatii

Printre testele cele mai comune ale fertilitatii la femei se numara:

Histerosalpingografia:
In cadrul acestui test, medicii folosesc radiografie cu vopsea sensibila la raze X pentru a verifica existenta unor probleme fizice ale uterului si ale trompelor falopiene. Vopseaua speciala este injectata prin vagin, astfel incat sa poata vi vazuta pe ecran cum curge in uter si prin trompele falopiene. Folosind razele X, medicii pot gasi de obicei blocaje ce pot cauza infertilitatea. Blocajele pot impiedica ovulul sa se deplaseze din trompele falopiene in uter sau pot impiedica sperma sa ajunga la ovul. Testul permite radiologului sa evalueze forma si structura uterului, deschiderea trompelor falopiene si orice cicatrice din cavitatea peritoneala.

Histerosalpingografia poate fi utilizata pentru a investiga pierderile repetate ale sarcinii ce sunt cauzate de anomalii congenitale ale uterului si a determina prezenta si gravitatea unor astfel de anomalii, cum ar fi:

• Mase tumorale sau aderente
• Fibroame uterine.

Histerosalpingografia este folosita si pentru a monitoriza efectele interventiilor chirurgicale asupra trompelor, precum:

• Ligaturarea trompelor
• Inchiderea trompelor falopiene in cadrul unei proceduri de sterilizare si a unei inversari de sterilizare
• Re-deschiderea trompelor falopiene in urma unei sterilizari sau a unei boli ce a cauzat obstructia.

Histerosalpingografia „vede” numai interiorul uterului si al trompelor falopiene. Evaluarea unor eventuale anomalii ale ovarelor, ale peretelui uterin si ale altor structuri pelvine, se face folosind rezonanta magnetica sau ecografia.

Laparoscopia:
In timpul acestei operații, medicii folosesc un instrument numit laparoscop pentru a arunca o privire in interiorul abdomenului. Medicul face o mica incizie in partea inferioara a abdomenului prin care introduce laparoscopul. Folosind laparoscopul, medicii verifica starea ovarelor, a trompelor si a uterului, cautand semnele unor boli sau probleme fizice. De obicei, gasesc cicatrice si endometrioza folosind laparoscopia.

Testele hormonale:
Aceste teste pot fi efectuate pentru a verifica nivelul hormonilor asociati cu ovulatia, ca hormonii tiroidieni si pituitari.
Testarea rezervei ovariene: Aceasta abordare incepe adesea cu testari hormonale la inceputul ciclului menstrual. Testarea poate fi facuta pentru a determina eficienta potentiala a ovulelor dupa ovulatie.

Testele genetice:
Pot fi facute pentru a determina daca exista un defect genetic cauzand infertilitatea.

Ecografie pelvina:
Pot fi facute ecografii pelvine pentru a cauta semne ale unor boli uterine sau ale trompelor falopiene.

Biopsie endometriala:
Aceasta biopsie este efectuata in cabinetul medicului, unde este prelevata o mostra din tesutul care captuseste uterul, prin indepartarea unei mici portiuni din endometru si determinarea receptivitatii fata de un posibil embrion si a corelatiei cu testele hormonale ale femeii.

Testul postcoital (TPC)
Acest test este utilizat pentru a determina capacitatea spermatozoizilor de a supravietui in mucusul cervical al femeii. Cuplul trebuie sa fi avut contact sexual cu doua-patru ore inainte de a merge la cabinet pentru test.

Testul se face de obicei in perioada ovulatiei, in mod normal intre zilele 12-15 ale ciclului. Este prelevata o mostra de mucus cervical si este evaluata starea spermei. Uneori, barbatul sau femeia produc anticorpi la spermatozoizi, care incapaciteaza spermatozoizii. Prezenta a numerosi spermatozoizi morti sau imobili in TPC poate indica o problema legata de anticorpi.

Testarea anticorpilor de Chlamydia:
Chlamydia este un micro-organism transmis femeilor pe cale sexuala si poate dauna trompelor falopiene. Uneori trompele falopiene vor parea normale la o histerosalpingografie, dar ceea ce nu se vede sunt efectele la nivel microscopic provocate de chlamydia. De aceea, este important sa stiti daca ati fost expusa in trecut la acest micro-organism. Daca testul de detectare a anticorpilor la chlamydia din sange este pozitiv, poate aparea suspiciunea defectelor trompelor falopiene.

Testul CCCT (Clomiphene Citrate Challenge Test):
Un test CCCT poate ajuta la determinarea rezervei ovariene, adica a numarului de ovule viabile pe care le are femeia in ovare, si/sau calitatea ovocitelor. Femeile se nasc cu un numar limitat de ovule (ovocite), care scad in numar si a caror calitate scade pe masura ce inainteaza in varsta.

Testul presupune analizarea nivelului hormonului FSH (follicle-stimulating hormone) din sangele femeii in zilele a treia si a zecea ale ciclului. In acest timp, femeia ia citrat de clomifen in fiecare zi. Nivelurile anormale de FSH pot arata rezerve ovariene slabe, indicand necesitatea unui tratament.

Daca nivelul FSH-ului este cel mult 15, femeia mai poate concepe inca, desi nu intotdeauna cu propriile ei ovule. La aceste paciente, uneori acupunctura este eficienta. Acupunctura imbunatateste fluxul de sange catre ovare si stimuleaza secretia hormonilor, producerea oxigenului si a nutrientilor, reducand excretia celulelor moarte. Aceasta imbunatateste frecvent calitatea ovulelor si poate normaliza in mod natural, sau cel putin poate reduce nivelul FSH-ului, marind fecunditatea (capacitatea de a concepe).

In unele cazuri, medicii vor folosi chirurgia pentru a trata anumite cauze ale infertilitatii. Problemele unei femei legate de ovare, trompele falopiene sau uter pot fi corectate uneori prin chirurgie. Variate medicamente pentru fertilitate sunt folosite pentru tratarea femeilor care au probleme de ovulatie. Este important sa discutati cu medicul despre avantajele si dezavantajele medicamentelor pe care vi le prescrie. Trebuie sa intelegeti riscurile, beneficiile si efectele lor secundare.

Micoplasme

Copiii prematuri, adesea infectati cu micoplasme genitale

• Jocurile video strica somnul
• E doar obraznic sau e hiperactiv?
• Hormonii din pantece duc la anorexie
• Medicamentele in exces dauneaza copiilor
• Gravidele supraponderale isi pun in pericol fatul
• Gazele de esapament ataca plamanii copiilor
• Mierea salveaza diabeticii

Conform descoperirilor facute de Alabama Preterm Birth Study, aproximativ unul din 4 copii nascuti inainte de 32 de saptamani de gestatie sunt infectati cu Ureaplasma Parvum sau Micoplasma hominis sau cu amandoua care le provoaca sindromul inflamator sistemic si cel mai probabil displazie bronhopulmonara, relateaza Reuters Health.

Ureaplasma Parvum / Urealitica si Micoplasma Hominis fac parte dintr-o flora normala situata in tractul vaginal inferior al femeii unde sunt considerate nonpatogenice.

Totusi, cele doua micoplasme sunt de asemenea cea mai frecventa cauza a corioamniotitei si sunt asociate cu nastere prematura spontana si ruptura prematura a membranelor fetale.

In cadrul studiului, cercetatorii au investigat factorii de risc la copiii nascuti prematur si infectati cu Ureaplasme si Micoplasme.

Dintre 351 de copii nascuti intre 23 si 32 de saptamani, 82 (23,4%) aveau culturi pozitive pentru una sau amandoua dintre organisme. Incidenta a fost cel mai mare la copiii nascuti inainte de 25 de saptamani (44,4%) si cel mai mica la cei nascuti dupa 29 de saptamani (18,5%).

Alti factori de risc ce au fost luati in considerare au fost rasa, varsta mamei mai mica de 20 de ani si nasterea spontana versus nasterea indusa.

In comparatie cu nou-nascutii cu culturi negative, cei cu culturi pozitive prezentau un risc mai mare de aparitie a sindromului inflamator sistemic (25,7% vs. 41,3%) si  displazia bronhopulmonara (10,1% vs. 26,8%). 

Cercetatorii considera ca trebuie efectuate studii pentru a se afla daca tratamentul cu antibiotic si unei femei care poate naste la o varsta gestationala mica este eficient impotriva acestor organisme si daca acest tip de tratament ar putea reduce mortalitatea neonatala. 


Alina Sica 
Copilul.ro
24 Ianuarie 2008

http://www.copilul.ro/Copiii_prematuri_adesea_infectati_cu_micoplasme_genitale-a4822.html